În toată această perioadă, în biserici, cu siguranță și în casele celor mai credincioși, s‑au înălțat rugăciuni prin care I s‑au cerut lui Dumnezeu milostivire față de noi, sănătate, izbăvire de boală, de necaz și de neputințe. Aceste rugăciuni adresate lui Dumnezeu ne sunt hrană duhovnicească și izvor de nădejde. Însă, de multe ori, avem impresia că rugăciunile noastre nu străbat văzduhul și parcă nu ajung la Dumnezeu. De ce oare? Cred că aceasta se întâmplă pentru faptul că nu prea mai știm cum să ne rugăm, cum să facem ca rugăciunea să ne pătrundă în inimă și să izvorască neîncetat, pentru a ne adăpa sufletele cu har dumnezeiesc.

Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către efeseni, ne învață cum să‑L păstrăm continuu pe Dumnezeu în inimile noastre: „vorbind între noi în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești, lăudând şi cântând Domnului, în inimile noastre”¹. Desigur, nu oricum, și nicidecum asemenea fariseului fățarnic din Evanghelie, ci cu smerită cugetare, „mulţumind totdeauna, pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl”².

Sfântul Ioan de Kronstadt spunea că rugăciunea este o stare de permanentă recunoștință. Ea nu este curată și nici desăvârșită, dacă nu se face într‑un duh de mulțumire și de recunoștință aduse lui Dumnezeu pentru toate cele pe care le îngăduie să se petreacă cu noi. Înainte de a‑I cere lui Dumnezeu daruri, sau cele ce credem că ne sunt necesare, ar trebui să începem prin a‑I mulțumi pentru ceea ce suntem și pentru ceea ce avem în momentul de față, „neumblând după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de noi”³, cum spune Prorocul David în Psalmi. Mare și mântuitor lucru este să putem a‑I mulțumi lui Dumnezeu, mai ales pentru încercări; pentru că „a‑I mulțumi lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit, însă în a‑I mulțumi când este furtună, aici se arată adevărata recunoștință”, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Procedând astfel, vom ieși biruitori până la sfârșit și ne vom umple de darul Duhului Sfânt.

Dragii mei, se cuvine să spunem și noi, asemenea Sfântului Apostol Pavel: „Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!”⁴.

† Episcopul Timotei