Am trăit și trăim în continuare vremuri destul de tulburi, iar inimile și sufletele noastre parcă sunt încărcate de nesiguranță și sunt cuprinse de frică; frică de boală, de moarte, de necunoscut, frică de viitor și, de multe ori, de cei din jurul nostru sau chiar de noi înșine. Din ce în ce mai mult cred că ar trebui să ne punem întrebarea „oare nu cumva a îngăduit Dumnezeu această pandemie pentru a ne arăta tuturor cât de puțină credință avem și cât de departe suntem de El?”. 

Sfântul Paisie Aghioritul a atras atenția asupra stării omenirii din vremea lui, stare care s-a agravat în zilele noastre, şi a zis foarte limpede: „Niciodată omul nu s-a temut atât de mult de moarte ca acum, când nu se mai teme de Dumnezeu.”. Marea ispită a omului, care i-a încolțit în suflet încă din rai, a fost aceea de a crede că poate să ajungă atotstăpânitor, atotputernic și atotștiutor, uitând că doar Dumnezeu este stăpânitor peste toate și doar El are aceste atribute. Dumnezeu este Cel care „întru cele de sus locuiește și spre cei smeriți privește”. De aceea în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie preotul se roagă și spune: „Vrednic și drept este a-Ți cânta Ție, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lauda, Ție a-Ți mulțumi, Ție a ne închina, în tot locul stăpânirii Tale; căci Tu ești Dumnezeu negrăit și necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind și același fiind, Tu și Unul-Născut Fiul Tău și Duhul Tău cel Sfânt.”.

Dragii mei, mântuirea lui Adam a venit pentru că Adam nu a încetat să nădăjduiască în iubirea lui Dumnezeu. Dacă tot omul ar nădăjdui în iubirea lui Dumnezeu, atunci harul lui Dumnezeu, inelul de logodnă dat de Dumnezeu omului, cum îl numește părintele Galeriu, s-ar revărsa peste toată creația, aducându-ne bucuria mântuirii. Trebuie să fim conștienți că nimeni altul nu ne poate mântui și nu ne poate aduce alinare, decât doar Hristos Domnul, Cel născut în peștera dobitoacelor din Bethleem. În nimeni altcineva sau în nimic altceva nu ne găsim odihna.

Dacă omul s-ar fi putut mântui pe sine însuși, Hristos nu ar mai fi trebuit să se nască din Fecioara Maria, să ia chip de rob, făcându-Se asemenea nouă. Omenirea nu s-a putut și nu se poate izbăvi, nu se poate mântui de una singură, precum eretic cred unii, care nu vor să audă de Dumnezeu. Ascultați ce spune Sfântul Atanasie cel Mare: „Căci după ce toţi au fost loviţi în suflet şi tulburaţi de înşelăciunea diavolească şi de deşertăciunea idolilor, cum era cu putinţă ca omul să întoarcă sufletul şi mintea oamenilor? Dar poate să zică cineva că lumea întreagă ar fi putut face aceasta. Dar dacă lumea ar fi putut, nu s-ar fi făcut atâtea mari rele. Căci lumea există şi totuşi oamenii se tăvăleau în atâtea mari rele.”. Să încercăm să trăim în adevăr și nu în minciună! Viața trăită în păcate și desfătări trupești este o înșelare care ne afundă în necunoaștere, naște frică și nesiguranță și, în cele din urmă, duce la moarte. „Începutul vieții celei adevărate din om este frica de Dumnezeu”, zice Sfântul Isaac Sirul. 

Dreptul Iosif, când a aflat că Fecioara Maria are în pântece Prunc, a vrut să o părăsească; nu pentru că ar fi fost păcătos, ci de frică, de unde imnografia creștină, moștenită prin tradiție. Redau cuvintele Fecioarei adresate dreptului Iosif, din care am ales o frântură, pe care le-am așternut la începutul pastoralei mele și pe care le redau acum în totalitate: „Când Iosif a fost rănit de întristare, Fecioară, plecând la Betleem, ai strigat către el: pentru ce te mâhnești și te tulburi văzându-mă având în pântece, necunoscând în întregime înfricoșata mea taină? Leapădă dar, toată frica și înțelege minunea; că Dumnezeu din milă S-a coborât pe pământ, în pântecele meu, și trup a luat. Și îl vei vedea născut precum a binevoit și, plin de bucurie fiind, te vei închina Lui, ca Făcătorului tău.”.

Deci, dragii mei, lepădând de la noi toate fricile omenești, să ne străduim să trăim doar în frica și în iubirea lui Dumnezeu, ca să putem înțelege lucrarea pe care El o are cu fiecare dintre noi și pentru a ne spori și întări credința în Dumnezeu, în Cel născut din Fecioara Maria, și care ne dă nouă mare și bogată milă.

Al vostru către Hristos Domnul rugător,

† Episcopul Timotei
al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei