Toate cele din Cer și de pe pământ participă la Nașterea Lui, așa cum Evanghelia ne descoperă și cum mărturisim în Tra-diția noastră, prin cântările și colindele în cinstea Nașterii Domnului. „Dănțuiesc îngerii toți în ceruri și se bucură oamenii, și toată făptura saltă pentru Domnul Mântuitorul, Cel ce S-a născut în Betleem.”  „Cerul și pământul / în cântec răsună, / Îngeri și oameni / cântă împreună. / Hristos se naște, / Domnul coboară, / Îngerii cântă, / Magii Îl adoră...”

Minunea mult așteptată și vestită s-a plinit, timpul mult așteptat s-a plinit, toată atenția lumii se îndreaptă spre peștera din Betleem. În ieslea Peșterii, sub privirea iubitoare a Părintelui Ceresc și a cerului întreg, înțelegem că Pruncul face din Fecioara Maria noua Evă, Maica Fiului lui Dumnezeu și a Vieții. Din peștera‑grajd face Cer, din cetele de îngeri coruri ale slavei pământești a Celui Ceresc. În Peșteră, Pruncul Iisus face din păstori văzători și călăuze ale celor învățați în tainele cuvântului lui Dumnezeu, având privilegiul de a-L vedea pe Mesia întrupat, înaintea celor care trebuiau să Îl aștepte și să Îl arate poporului. În Ieslea Lui, din steaua care venea de la Răsărit, Pruncul Sfânt face cale de lumină popoarelor păgâne spre Unicul Dumnezeu Întrupat și spre mântuirea care vine prin El. Urmând stelei, învățații magi ai lumii, tâlcuitori ai celor nevăzute, care au înțeles și au văzut, din mișcarea astrelor celor neînsuflețite, nașterea Lui, și au venit la El ca să I se închine cu daruri, au fost făcuți apostoli ai Împăratului veșnic, pentru că au anunțat lumii întregi, începând cu Irod, că Împăratul lumii S-a născut. Din iubirea de știință, plecând din Peștera Iubirii dumne-zeiești Întrupate, i-a făcut pe toți cunoscători ai Iubirii. 

Sărbătoarea Nașterii Fiului lui Dumnezeu se petrece acum așa cum nimeni dintre noi nu putea gândi în urmă cu un an. Umanitatea întreagă trăiește o tragedie prin această pandemie. După o Sărbătoare a Învierii petrecută în carantină, am fost oarecum pregătiți, însă nu ne putem obișnui cu starea de izolare care ne ține departe de Biserică și de Sfânta Liturghie, inima credinței noastre. Incertitudinea a cuprins întreaga societate. Cu aproape un an în urmă am fost surprinși de agresivitatea molimei, care a adus mare durere atâtor familii, prin pierderea de ființe dragi, atâta suferință fizică și sufletească celor care au fost atinși de ea. Specialiștii fac eforturi mari pentru a găsi remedii care să oprească evoluția molimei. Să ne rugăm cât putem fiecare dintre noi ca Domnul Cel născut în Peștera Betleemului să primească cu dragostea Lui nesfârșită pocăința noastră și să ierte toate scăpările și neputințele noastre. Să Îl rugăm să-i lumineze pe cei care caută remedii, să Îl rugăm pentru cei care îi îngrijesc pe cei afectați, dar și pentru toți cei care suferă, pentru cei pe care îi cunoaștem sau nu îi cunoaștem. În aceste vremuri de suferință ne dăm seama cât de legați suntem unii de alții, dar și de toată omenirea, cum suferința unuia se răspândește la toți. De aceea nu putem fi decât solidari unii cu alții. 

† Iosif,
Arhiepiscop și Mitropolit