Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 1 Mai 2021 Ora: 15:14

Cuvânta la Învierea Domnului

Iată‑ne din nou ajunși la Praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, după o perioadă de post total diferită de cum ne‑am obișnuit până acum. Diferită pentru că, datorită încercării care s‑a abătut peste toată lumea, în timpul acestui post mulți dintre noi nu am putut participa fizic la slujbele săvârșite în sfintele biserici şi am ținut aprins focul harului trăind aceste slujbe în casele noastre, cu ajutorul tehnicii moderne. Multe din parohiile noastre au transmis slujbele în direct, prin mijlocirea internetului.

Scriind aceste rânduri, m‑a dus gândul la sfatul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care zice: „când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă‑te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.”1. Şi mai zice Mântuitorul: ”când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.”2.

Nu cred să existe context mai potrivit decât acesta, în care ne găsim acum, pentru a urma cuvintele Mântuitorului, aceste clipe grele prin care a îngăduit Dumnezeu să treacă lumea întreagă. Iar dacă până azi nu știam, să învățăm acum, ascultând aceste cuvinte, cum trebuie să ne rugăm și cum trebuie să postim. Slujba comunitară, de obște, mai ales Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, este de viață făcătoare, pentru că acolo, în cadrul Sfintei Liturghii, ne unim cu Hristos Domnul în chipul pâinii și al vinului, al Sfintei Euharistii. De aceea, participarea activă la Sfânta Liturghie este foarte importantă pentru viața duhovnicească a creștinului. Dar la fel de importantă este şi rugăciunea făcută în taină, împletită cu post, așa cum am văzut mai sus. Această rugăciune personală este cea care menține strânsă legătura noastră directă cu Dumnezeu și înmulțește harul. Aceasta e rugăciunea pe care de multe ori o neglijăm, aducând falsul argument că sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să le facem și pe care le considerăm mai importante sau mai urgente.

Cele două rugăciuni, cea comună și cea individuală, formează o scară cu două laturi verticale și mai multe orizontale, pe care suim la cer. Nu poate exista urcuș duhovnicesc dacă ne lipsim de una din aceste două rugăciuni. Acum, pe de o parte, Dumnezeu a îngăduit să ne priveze de una din ele, de rugăciunea comunitară, poate pentru a ne da seama de marele dar de care am avut parte, iar când ne va învrednici Domnul din nou de acest dar, să știm să‑l prețuim. Pe de altă parte, acest timp este îngăduit de Dumnezeu și pentru ca noi să redescoperim și să sporim rugăciunea personală.

Să încetăm să ne mai jucăm cu Dumnezeu sau „de‑a Dumnezeu”. Omul, încă de la început, a avut această mare ispită, de a se crede Dumnezeu și de a‑L da deoparte pe Dumnezeu. Toate experiențele care umplu lumea – în sinea lor bune și folositoare –, dacă nu sunt făcute cu scopul de a‑L cunoaște pe Dumnezeu și de a‑I demonstra existența, în loc să aducă binecuvântare aduc mai degrabă necazuri și amăgiri. Foarte limpede este spus acest lucru într‑una din stihirile din ziua de sâmbătă a celei de a 5‑a săptămâni a Sfântului și Marelui Post: „Amăgitu‑s‑a de demult Adam, poftind să fie Dumnezeu și n‑a fost. Iar Dumnezeu se face om, ca să facă pe Adam dumnezeu.”.

Amăgindu‑ne în felul acesta, nu facem decât se ne coborâm în iad. Dumnezeu, însă, vrea ca omul să ajungă dumnezeu după har. De aceea, cu nădejdea că omul va conștientiza faptul că nu există viață fără El, Dumnezeu continuă, tăcut, să se coboare în iadul fiecăruia dintre noi, pentru a ne întinde mâna, pentru a zdrobi stăpânirea iadului asupra noastră și pentru a ne mântui, deși a făcut acest lucru o dată pentru totdeauna prin moartea și Învierea Lui: „Zdrobitu‑s‑a stăpânirea mea, Păstorul s‑a răstignit și pe Adam l‑a înviat.”3.

Spunându‑vă aceste lucruri în vremurile acestea de încercare, vă îndemn pe fiecare să trăiți acest praznic luminos al Învierii Domnului cu multă, multă, bucurie. Hristos a zdrobit stăpânirea iadului, a deșertat mormintele, a omorât moartea și l‑a înviat pe Adam. Nu e timp și nici loc de întristare, pentru că Hristos a Înviat! Iar dacă El a înviat și noi vom învia! Hristos a înviat!

Al vostru către Hristos Domnul rugător,

† Episcopul Timotei

Note:


1. Matei 6, 6.
2. Matei 6, 17‑18.
3. Stihiră în Sfânta și Mare Sâmbătă.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni