Adaugat la: 1 Aprilie 2010 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (aprilie 2010)

Smerenia este o virtute pe care o vedem la celălalt, dar pe care n-o putem vedea la noi înşine. Cel care ar spune "sunt smerit" ar fi un biet înfumurat. Smerit devii fără să-ţi propui, prin ascultare, detaşare, prin respectul tainei, în gratuitatea sa, prin deschidere, deci la primirea harului. Şi mai ales prin "frica de Dumnezeu", care nu este teroarea sclavului în faţa unui stăpân aspru care pedepseşte, ci spaima subită de a nu-şi pierde viaţa în iluzie, în pântecele mereu nesătul al eului, în balonul umflat cu aer al patimilor.

"Frica de Dumnezeu" ne face smeriţi şi ne eliberează de teama de lume - sunt liber pentru că nu mai am nimic, spune un personaj din Primul cerc al lui Soljeniţân - ce se transpune încetul cu încetul în această teamă uimită la care ajunge orice mare dragoste. Smerenia se materializează şi în puterea de a acorda atenţie celuilalt, unui copac, insectei pe care o zărim în treacăt, chiar unui nor efemer dar atât de frumos timp de o clipă. Smerenia face posibilă trezirea, putinţa de "a vedea tainele slavei lui Dumnezeu ascunse în fiinţe..." (Sf. Isaac Sirul, Tratate ascetice, 72). Smerenia este temelia şi consecinţa "virtuţilor", şi una şi celelalte ascunse privirilor noastre. Este o sensibilitate la înviere a întregii fiinţe.
Olivier Clement, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Toţi ne chinuim pe pământ şi căutăm libertatea, dar puţini sunt cei ce ştiu în ce anume stă libertatea şi unde se găseşte ea. Şi eu doresc libertatea şi o caut zi şi noapte. Am înţeles că ea este la Dumnezeu şi e dată de Dumnezeu inimilor smerite care s-au pocăit şi şi-au tăiat voia proprie înaintea Lui. Celor ce se pocăiesc Domnul le dă pacea Lui şi libertatea de a-L iubi. Şi nu e nimic mai bun pe lume decât a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele. În aceasta îşi găseşte sufletul odihna şi bucuria.
Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei

... Sunt duh învelit în nalucă de humă,
Sunt om odrăslit dintr-un tată şi-o mumă,
Dar sunt nerăspunsa-ntrebare.
Ce glas e destoinic să-mi spună-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins şi pe mine-n mişcare?
Nici maica nu ştie ce tainică normă
Îmi dete din carnea-i vremelnică formă,
Neant înflorit în minune,
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli şi astre
Din veşnica Ta-nţelepciune.

În ceruri, Părinte, sunt abur în aburi
Şi-asemeni cu apa ce-ngheaţă pe jgheaburi
Prin coaja de carne din spaţiu.
Tu cugeţi, se naşte; voieşti şi durează;
Respiri… şi-nfloreşte; iubeşti şi vibrează
De-adâncul luminii nesaţiu.

De Tine mi-e foame, de Tine mi-e sete,
Fac dâră de umbră acestei planete
Cu spumă de soare pe creste;
Şi-n saltul credinţei gustând veşnicia,
Din pulberea lumii îmi strig bucuria
Că sunt întru Cel care este!

Nichifor Crainic, Laudă (fragm.)

Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci judecător. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?

Veniţi acum cei care ziceţi: "Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga". Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine… Că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere. În loc să ziceţi: "Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea". Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea. Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face, păcat are.

Epistola sobornicească a Sf. Apostol Iacov, IV, 11-17

Dacă te înfurii mustrând pe cineva, doar îţi astâmperi patima. Nu trebuie să mântui pe altul pierzându-te pe tine.

Avva Macarie, Patericul

Predicarea Învierii rămâne nebunie pentru această lume. Şi nu este de mirare că înşişi creştinii oarecum o "explică", reducând-o de fapt la vechile doctrine precreştine ale nemuririi şi supravieţuirii... Or Biserica este intrarea în viaţa înviată a lui Hristos, comuniune în viaţa veşnică, bucurie şi pace în Duhul Sfânt. Ea este aşteptarea "zilei neînserate" a Împărăţiei; nu a unei "alte lumi", ci a împlinirii tuturor lucrurilor şi a întregii vieţi în Hristos. În El, moartea însăşi a devenit fapt de viaţă, pentru că El a umplut-o cu Sine, cu dragostea şi lumina Sa.

Şi dacă eu fac această nouă viaţă - a mea, dacă fac aceasta foame şi sete după Împărăţie - a mea, această aşteptare a lui Hristos - a mea, cu certitudinea că Hristos e Viaţa, atunci moartea mea însăşi va deveni act de comuniune cu Viaţa. Pentru că nici viaţa, nici moartea nu ne pot despărţi de dragostea lui Hristos. Nu ştiu nici "când" şi nici "cum" va veni împlinirea. Dar ştiu că în Hristos această mare Trecere, Paştile lumii au început; lumina "lumii ce va să fie" vine la noi în bucuria şi pacea Duhului Sfânt, pentru că Hristos a înviat şi Viaţa stăpâneşte.

Pr. Alexander Schmemann, Pentru viaţa lumii

La utrenia din noaptea Paştilor, în tăcerea care pecetluieşte Sâmbăta Mare, preotul şi poporul ies din Biserică. Procesiunea se opreşte afară, în faţa porţilor închise ale incintei. Pentru o clipă aceste porţi simbolizează mormântul Domnului, moartea şi iadul. Preotul face semnul crucii asupra porţilor, acestea se deschid larg precum cele ale infernului iar lumea intră în Biserica inundată de lumină cântând: "Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le!".

Porţile iadului au redevenit Poartă a Bisericii, deci a Împărăţiei. Într-adevăr, lumea în ansamblul ei este deopotrivă iad şi împărăţie a lui Dumnezeu, deopotrivă condamnată şi mântuită. "Iată, frate, porunca pe care ţi-o dau", spune Sfântul Isaac: "fie ca milostenia să-ţi încline mereu balanţa, pînă cînd vei simţi în tine însuţi milostivirea pe care Dumnezeu o arată lumii".

Paul Evdokimov, Iubirea nebună a lui Dumnezeu

Selecţia fragmentelor: Daniel Chira

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni