De ce slujitorii Bisericii poartă barbă?
În același ton cu purtarea hainelor negre și lungi, purtarea bărbii face parte din mărturisirea slujirii și a apartenenței la cele ale lui Dumnezeu. În Antichitate, în perioada medievală, dar și astăzi, purtarea bărbii era semn al distincției și al reverenței. Cuvântul grecesc anthropos, care s‑a tradus prin „om”, însemna la început „purtător de barbă”. În tradiția Bisericii, toți cei afierosiți au purtat barbă și chiar nici părul nu l‑au mai tăiat, după momentul tunderii lor de către Episcop la hirotonire sau la intrarea în monahism.
De ce femeile își acoperă capul în biserică?
Acoperirea capului, ascunderea frumuseții chipului, a părului, este semn al discreției și al curăției. Este momentul și locul unde nu atragem atenția asupra noastră, făcându‑ne pricină a neatenției altora la cele dumnezeiești și sfinte, în ambianța cărora ne aflăm. În vechime, gestul acoperirii capului avea semnificația că respectiva femeie este căsătorită, că aparține cuiva, iar păstrarea obiceiului în biserică are, pe lângă înțelesul descris mai sus, și acela că cea acoperită dorește să fie a lui Dumnezeu.
