Fratele și părintele

Părinte Placide, Părinte mult iubit, faci parte din viața noastră de atâta vreme! Cum ne putem închipui viața Bisericii în țara noastră fără tine? Ești cu noi, și cu toți aceia, să o spunem, din lumea întreagă care te‑au urmat îndeaproape sau mai de departe, care te‑au ascultat, te‑au văzut ca pe o lumânare mereu aprinsă, mereu calm și ponderat – „placid”, într‑adevăr, care înseamnă calm și pașnic, după cum spune latina pe care ai iubit‑o aproape tot atât de mult ca și greaca! Cine dintre noi te‑a auzit vreodată criticând sau judecând pe cineva? Cine te‑a văzut descurajându‑te? Cine te‑a surprins în lipsă de măsură sau de discernământ? Mare călugăr deopotrivă cu Părinții pe care i‑ai făcut cunoscuți vremii noastre, părinții tăi de la Sfântul Munte – i‑am auzit adesea – te salută ca pe un om de o ascultare deplină. De aici a venit încrederea pe care ți‑au acordat‑o întotdeauna și de care ești vrednic până în ziua de azi. Ai însuflețit în întreaga ta viață sfânta Tradiție a Părinților noștri și ai arătat lepădarea cu pace și ușurință a voii proprii, a oricărui capriciu – acest har feciorelnic după care se cunosc adevărații călugări – și această liniștită jertfelnicie după care se cunosc adevărații preoți.

Omul

Atât de omenesc, bunul nostru Părinte! Un om omenesc – lucru rar! Și plin de umor, de blândețe, iubind surâsul și râsul, lângă care e plăcut să trăiești, cultivat ca un adevărat francez, vorbind limba noastră și scriind‑o ca foarte puțini dintre noi, o franceză de academician! Mulțumim, iubit Părinte Placide, pentru toate clipele frumoase petrecute cu tine, pentru fericirea simplă de a trăi frații împreună – o spun călugării, călugărițele și credincioșii… A fi om înseamnă a te smeri, Hristos ne‑a arătat aceasta, iar tu ești ucenicul Lui – și în tine Se recunoaște Tatăl ca într‑un fiu mult‑iubit. Oare nu suntem „fii ai Celui Preaînalt” prin harul Sfântului Duh? Tot ce nu îndrăzneam să spunem în prezența ta, acum, că te‑ai retras, putem afirma sus și tare: pildă de dreptate, de îndreptare, de smerenie și de discernământ; pildă de nepătimire, de iubire frățească și părintească, de bunătate, de bunăvoință dumnezeiască printre oameni.

Mulțumim!

Mulțumim, Părinte drag, că ești omul și creștinul care ești! Acolo unde Domnul îți va da sălaș până la Înviere, după Patruzeci de zile, adică în Rai cu sfinții Săi, nu uita să nu ne uiți! Nu ai intrat în odihna ta decât pentru a ocupa o nouă poziție duhovnicească! Încă un sfânt în Rai: am câștigat totul crezând că te pierdem; și micile noastre lacrimi sunt pline de o mare bucurie – cu toți cei și cu toate cele care te‑au înconjurat, însoțit, iubit vreme de ani de zile și în cursul ultimelor luni, în vederea veșniciei.