Sfânta Mare Muceniță Ecaterina cea preaînțeleaptă
publicat in Sinaxar pe 7 Noiembrie 2017, 06:03
25 Noiembrie1
Născută în Alexandria, capitala Egiptului ÅŸi metropolă a ÅŸtiinÅ£elor ÅŸi artelor, Ecaterina era fiica unui nobil bogat ÅŸi cu multă trecere, pe nume Constus (sau Cestus). Pe lângă viÅ£a sa nobilă, Domnul o înzestrase cu o frumuseÅ£e nemaiîntâlnită, toÅ£i cei care o vedeau fiind cuprinÅŸi de admiraÅ£ie. Mai mult, îi dăruise ÅŸi o inteligenÅ£ă ieÅŸită din comun. Tânăra a urmat ÅŸcolile celor mai buni dascăli ÅŸi ale celor mai de seamă filozofi. A învăÅ£at a tâlcui până ÅŸi cele mai încâlcite raÅ£ionamente, precum ÅŸi sistemele filozofice ale lui Aristotel, Platon ÅŸi ale ucenicilor mai noi ai acestora. Era, de asemenea, iscusită în arta retoricii, cunoÅŸtea operele marilor poeÅ£i, de la Homer până la Virgiliu, ÅŸi putea să discute pe orice temă în mai multe limbi pe care le deprinsese stând în preajma învăÅ£aÅ£ilor ÅŸi a călătorilor care veneau să vieÅ£uiască în acest oraÅŸ cosmopolit. Studiase toate ÅŸtiinÅ£ele naturii, dar mai ales medicina, ÅŸi nici un domeniu al înÅ£elepciunii omeneÅŸti nu rămânea necercetat de mintea sa ascuÅ£ită ÅŸi însetată de cunoaÅŸtere. La doar optsprezece ani ajunsese într-atât de învăÅ£ată, încât era admirată de cei mai încercaÅ£i bătrâni. ReputaÅ£ia aceasta, viÅ£a sa nobilă, frumuseÅ£ea ÅŸi bogăÅ£ia o făceau dorită de mulÅ£i pretendenÅ£i, care veneau să o ceară în căsătorie. Ecaterina, simÅ£ind însă tainic că fecioria e mai de preÅ£, refuza toate cererile ÅŸi le spusese părinÅ£ilor săi că avea să accepte ca mire doar un tânăr ce o putea egala ca nobleÅ£e, bogăÅ£ie, frumuseÅ£e ÅŸi înÅ£elepciune.
Mama ei, temându-se că nu avea să găsească un asemenea tânăr, a trimis-o pe fată să ceară sfat de la un sfânt pustnic creÅŸtin care vieÅ£uia în afara oraÅŸului. Acesta i-a spus Ecaterinei că el cunoÅŸtea un astfel de om ÅŸi că înÅ£elepciunea acestuia era cu mult mai mare decât se putea crede, căci ea era obârÅŸia tuturor celor văzute ÅŸi nevăzute. Omul acela nu a dobândit această înÅ£elepciune, pentru că o are dintotdeauna. Åži nobleÅ£ea sa este mai mare decât se poate crede, căci are putere asupra întregului univers ÅŸi a creat lumea prin puterea Sa. Stăpânul lumii, Început al oricărei înÅ£elepciuni ÅŸi al oricărei ÅŸtiinÅ£e, este – i-a spus Bătrânul – cel mai frumos dintre fiii oamenilor, căci este Dumnezeu întrupat: Fiul ÅŸi Cuvântul veÅŸnic al Tatălui, Care S-a făcut om pentru mântuirea noastră ÅŸi Care doreÅŸte să Se unească cu orice suflet curat. Apoi pustnicul a slobozit-o, dăruindu-i o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu purtându-L în braÅ£e pe Hristos prunc. În noaptea ce a urmat, Maica Domnului s-a arătat Ecaterinei, însă Hristos stătea cu spatele ÅŸi nu voia să o privească, spunând că este urâtă ÅŸi spurcată, căci se afla încă sub gheara morÅ£ii ÅŸi a păcatului. Tulburată peste măsură, Ecaterina s-a dus la pustnic, care a învăÅ£at-o tainele credinÅ£ei ÅŸi a făcut-o să renască pentru viaÅ£a cea veÅŸnică prin baia Sfântului Botez. Maica Domnului i s-a arătat iarăÅŸi, purtându-L în braÅ£e pe Hristos, Care strălucea de bucurie. „Iat-o de acum strălucitoare ÅŸi frumoasă, bogată ÅŸi cu adevărat înÅ£eleaptă – a spus Domnul; acum o primesc ca pe logodnica mea cea preacurată!” Pentru a-i pecetlui logodna cerească, Maica Domnului a pus un inel în degetul fetei, făcând-o să făgăduiască că nu avea să accepte nici un alt mire pe pământ.
Însă în acea vreme Împăratul Maximin Daia (305-311)2, urmând lui DiocleÅ£ian, voia să-i silească pe toÅ£i supuÅŸii săi să aducă jertfe idoleÅŸti în semn de supunere faÅ£ă de el, iar cei ce nu primeau erau supuÅŸi la chinuri ÅŸi daÅ£i morÅ£ii. Cum astfel de ritualuri nelegiuite aveau loc ÅŸi în Alexandria, Ecaterina s-a înfăÅ£iÅŸat dinaintea împăratului, în templu, i-a adus omagiul de suveran, însă a condamnat cu asprime închinarea la idoli. Uluit mai întâi de frumuseÅ£ea fără seamăn a tinerei fecioare ÅŸi de îndrăzneala acesteia, împăratul a ascultat raÅ£ionamentul său ÅŸi a fost cucerit de înÅ£elepciunea de care dădea dovadă. Ecaterina i-a propus să înfrunte într-o discuÅ£ie publică pe înÅ£elepÅ£ii ÅŸi retorii cei mai de seamă din imperiu. Suveranul a primit ÅŸi a trimis mesageri în tot imperiul pentru a-i aduna pe înÅ£elepÅ£i, pe filozofi, pe retori ÅŸi pe dialecticieni. AceÅŸtia au venit în număr de cincizeci3 la Alexandria ÅŸi s-au înfăÅ£iÅŸat dinaintea împăratului ÅŸi a mulÅ£imii adunate în amfiteatru, având-o în faÅ£a lor pe tânăra cea plăpândă, singură, luminată însă de harul Duhului Sfânt. Ecaterinei nu îi era deloc teamă de ei, căci i se arătase Sfântul Arhanghel Mihail pentru a o încredinÅ£a că Domnul avea să vorbească prin gura sa, învingând înÅ£elepciunea lumii acesteia prin ÎnÅ£elepciunea cea de sus. Întărită astfel în hotărârea sa, Ecaterina a arătat care erau greÅŸelile si contradicÅ£iile oracolelor, ale poeÅ£ilor ÅŸi filozofilor. Tânăra a demonstrat că ei înÅŸiÅŸi recunoscuseră că presupuÅŸii zei ai păgânilor sunt demoni ÅŸi manifestări ale patimilor omeneÅŸti. Pentru a-ÅŸi justifica argumentele, sfânta a făcut apel la prevestirile Sibilei ÅŸi ale lui Apollo, care anunÅ£au în chip neclar Întruparea Domnului ÅŸi Patimile cele mântuitoare ale Fiului lui Dumnezeu. Sfânta a demascat fabulele ÅŸi miturile, proclamând că lumea fusese creată din nimic de Unul Dumnezeu adevărat ÅŸi pururea veÅŸnic ÅŸi că omul a fost eliberat din moarte prin întruparea Fiului cel Unul Născut al Tatălui. ReduÅŸi la tăcere, retorii ÅŸi-au recunoscut greÅŸeala ÅŸi au cerut sfintei să primească Sfântul Botez. Cuprins de mânie la vederea acestui eÅŸec, împăratul a poruncit să fie arestaÅ£i cei cincizeci de înÅ£elepÅ£i, apoi i-a condamnat să piară în foc în ziua de 17 noiembrie.
După ce a încercat, prin felurite linguÅŸiri, să o convingă pe Ecaterina, suveranul a poruncit să fie pusă la cazne ÅŸi a aruncat-o în temniÅ£ă, aÅŸteptând să fie fabricat un instrument de tortură înspăimântător, alcătuit din patru roÅ£i pline de cuie ÅŸi legate împreună printr-un ax. De cum a fost gata, sfânta a fost legată de el; însă un înger a venit să o elibereze, iar carul morÅ£ii a prins a coborî la vale, ucigând numeroÅŸi păgâni în calea sa. Văzând acestea, soÅ£ia împăratului a trecut ÅŸi ea la dreapta credinÅ£ă4 ÅŸi s-a dus s-o cerceteze pe sfânta muceniÅ£ă în închisoare, dimpreună cu generalul Porfirie – un prieten apropiat al suveranului – ÅŸi două sute de soldaÅ£i, care au devenit la rândul lor ucenici ai lui Hristos. Sfânta Ecaterina i-a primit cu bucurie ÅŸi le-a prorocit că aveau să primească în curând cununa ce le este gătită vitejilor atleÅ£i ai lui Hristos. Aflând împăratul despre trădarea apropiaÅ£ilor săi, s-a umplut de mânie ÅŸi, uitând de orice simÅ£ământ omenesc, a poruncit să fie chinuită în chip crud ÅŸi soÅ£ia sa, apoi a pus să i se taie capul în ziua de 23 noiembrie ÅŸi să fie daÅ£i la moarte Porfirie ÅŸi soldaÅ£ii. În ziua de 25 noiembrie, Ecaterina a fost scoasă din temniÅ£ă ÅŸi adusă în faÅ£a tribunalului, mai frumoasă decât atunci când fusese aruncată în închisoare ÅŸi strălucind întru totul de bucuria cea cerească, fiindcă vedea că se apropia ziua unirii sale cu Hristos. Sfânta a fost dusă în afara oraÅŸului ÅŸi, după ce a înălÅ£at Domnului o rugăciune de mulÅ£umire pentru descoperirea comorii de mult preÅ£ a înÅ£elepciunii, i s-a tăiat capul.
Au venit atunci doi îngeri ÅŸi au purtat trupul ei din Alexandria pe Muntele Sinai. Acolo a fost desscoperit în veacul al VlII-lea de un pustnic care vieÅ£uia în apropiere. Sfintele moaÅŸte au fost strămutate la mănăstirea ce fusese întemeiată în veacul al VI-lea de Împăratul Iustinian5 ÅŸi se află acolo ÅŸi în zilele noastre; ele izvorăsc un miros ceresc ÅŸi înfăptuiesc nenumărate minuni.
Note: