În inima Evangheliei stă dragostea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, care a culmi­nat cu moartea si Învierea Domnului. Propovăduind ceea ce au auzit de la ÎnvăÅ£ătorul lor, unii Apostoli au asternut în scris o parte din învăÅ£ătura Domnului. Asa au apărut cele pa­tru Evanghelii, de la Matei, Marcu, Luca si Ioan, precum si epistolele care formează Noul Testament. Ceea ce nu s-a scris s-a transmis pe cale orală si face parte din TradiÅ£ia Biseri­cii, care este mai cuprinzătoare decât Sfânta Scriptură. Căci asa cum spune Sfântul Ioan Evanghelistul: „sunt si multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus si care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cu­prinde cărÅ£ile ce s-ar fi scris" (Ioan 21, 25).

Astfel, în Sfânta Scriptură (Biblia) ÅŸi în Sfân­ta TradiÅ£ie găsim toată învăÅ£ătura cu privire la voia lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Cine vrea să trăiască după voia lui Dumne­zeu ÅŸi să se mântuiască este dator să cunoas­că atât Sfânta Scriptură, cât ÅŸi Sfânta Tradi­Å£ie. Dumnezeu ne-a lăsat Cuvântul Său pentru ca să-l citim mereu ÅŸi să ne hrănim cu El pentru că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci ÅŸi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4). TotuÅŸi, nici Sfân­ta Scriptură, nici Sfânta TradiÅ£ie nu pot fi în­Å£elese după părerea fiecăruia, cum cred sec­tarii. Noi, credincioÅŸii ortodocÅŸi, credem că numai Biserica, despre care Sfântul Apostol Pavel spune că este „stâlpul ÅŸi temelia adevă­rului” (I Timotei 3, 15), înÅ£elege ÅŸi interpre­tează fără greÅŸeală Sfânta Scriptură ÅŸi Sfânta TradiÅ£ie. De aceea, Biserica, prin slujitorii ei, are ca datorie permanentă propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu ÅŸi catehizarea sau educaÅ£ia credincioÅŸilor, începând cu copiii ÅŸi cu tinerii.

Datoria noastră de PărinÅ£i duhovniceÅŸti nu ne îngăduie să-i uităm nici pe cei care nu vin la biserică. Pentru aceÅŸtia ne rugăm ca Dumnezeu să le aprindă în inimă dorul după Biserica Sa. „Cât de iubite sunt locaÅŸurile Tale, Doamne al puterilor. DoreÅŸte ÅŸi se sfârÅŸeÅŸte su­fletul meu după curÅ£ile Domnului”, zice Psalmistul David (Psalm 83, 1-2). Încercăm de asemenea pe cât ne stă în putinÅ£ă să avem o legătură, cel puÅ£in prin telefon, cu cât mai mulÅ£i credincioÅŸi de pe raza parohiilor noas­tre. În această privinÅ£ă, Dumneavoastră, care sunteÅ£i ataÅŸaÅ£i de Biserică, puteÅ£i să faceÅ£i o misiune foarte mare, îndemnând pe toÅ£i cei pe care-i cunoaÅŸteÅ£i să vină duminica la Sfânta Liturghie. Sfântul Apostol Iacob zice: „Cel ce a întors pe un păcătos de la rătăcirea căii lui îÅŸi va mântui sufletul de moarte ÅŸi va aco­peri mulÅ£ime de păcate” (Iacob 5, 20).

FăgăduinÅ£a Mântuitorului Iisus Hristos că va fi cu cei ce cred în El, în toate zilele, până la sfârÅŸitul veacului, se împlineÅŸte prin aceea că El ne ocroteÅŸte, ne inspiră, ne lumi­nează ÅŸi ne ajută în tot ceea ce facem, dacă ne silim să trăim după voia Lui. Dacă trăim însă ca ÅŸi cei necredincioÅŸi ÅŸi păcătuim fără să ne pocăim, Dumnezeu îÅŸi retrage harul ÅŸi ocrotirea Sa de la noi. PrezenÅ£a Mântu­itorului Hristos în viaÅ£a noastră o simÅ£im însă cu deosebire atunci când ne rugăm, mai ales în biserică, la Sfânta Liturghie, unde rugăciunea are cea mai mare putere. Dacă o boală sau un necaz ne încearcă, pri­mul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne rugăm, să strigăm din inimă, cu pocă­inÅ£ă, după ajutorul lui Dumnezeu. Åži să nu ne descurajăm dacă Dumnezeu nu ne împli­neÅŸte rugăciunea imediat ÅŸi după voia noas­tră, ci să stăruim în rugăciune ÅŸi să ne îndreptăm viaÅ£a după poruncile Sale.

Dumnezeu ne răsplăteÅŸte fiecăruia după credinÅ£a pe care o are ÅŸi după osteneala de a trăi după voia Lui. Lucrul cel mai impor­tant când ne rugăm este ca atenÅ£ia noastră să fie concentrată la rugăciune, pentru ca mintea să poată coborî în inimă ÅŸi să devină una cu inima. Numai atunci ne rugăm cu adevărat, când mintea se uneÅŸte cu inima ÅŸi simte căldura harului care sălăÅŸluieÅŸte în inimă. De aceea rugăciunile ÅŸi slujbele Bisericii noastre sunt mistice, se adresează inimii pentru că inima este centrul vieÅ£ii omului unde se recapitulează ca intr-un focar toate puterile noastre psihice ÅŸi fizice ÅŸi unde sălăÅŸluieÅŸte harul Sfântului Duh de la Botezul nostru.

Åžcoala Bisericii este ÅŸcoala rugăciunii. Numai cine se roagă cu adevărat il simte pe Dumnezeu apropiat, se simte una cu El! De nimic nu avem mai multă nevoie in viaÅ£ă ca de rugăciune. Să ne rugăm mult ÅŸi rugăciunea ne va invăÅ£a totul!

Mă rog Mântuitorului Hristos inviat a treia zi să petreceÅ£i Sfintele Sărbători cu pace ÅŸi cu bucurie, să vă binecuvânteze ÅŸi să vă dăruiască sănătate ÅŸi toate cele de folos pen­tru mântuire.

Hristos a inviat!

Al vostru de tot binele voitor ÅŸi rugător către Domnul,

† Serafim,
Arhiepiscop Ortodox Român al Germaniei, Austriei ÅŸi Luxemburgului Mitropolit Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale ÅŸi de Nord
(Fragment din Scrisoarea Pastorală la Învierea Domnului 2016)