Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Postul Sfintelor Paşti, în care tocmai am intrat, este asemenea ultimului povârniş de creastă al unui munte semeţ, pe care Sfânta Biserică ne îndeamnă să-l escaladăm cu smerenie şi cu multă pocăinţă, pentru ca odată ajunşi în vârf să ne bucurăm de darurile duhovniceşti care izvorăsc din Domnul Cel Înviat din morţi.
Unul dintre darurile cele mai mari date omului de Dumnezeu este libertatea.
Sfântul Apostol Pavel le spunea corintenilor că acolo „unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (II Cor. 3, 17), iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne spune că „Dumnezeu este iubire”
Omul păstrează darul libertăţii atâta vreme cât caută duhul lui Hristos şi răspunde afirmativ cererii Domnului: „Dă-mi, fiule, mie inima ta” (Pilde 23, 26). Însă nu putem să-I dăm Domnului inima noastră dacă nu ne iubim unii pe alţii, dacă ne considerăm mai buni decât aproapele, ne judecăm unul pe altul şi nu dorim ca toţi una să fim.
Grăitoare sunt cuvintele Sfântului Siluan Athonitul în acest sens, gânduri pe care acum, la început de post, vi le pun înainte pentru a medita la ele, ca nu cumva să ne asemănăm şi noi fratelui mai mare din parabola Fiului risipitor, care, deşi a fost rugat de către Tatăl său să intre în Împărăţie şi să se bucure de întoarcerea fratelui său, folosindu-şi libertatea a spus: Eu nu vreau!
„L-am întrebat pe Stareţ: Cum poate cineva să iubească pe toţi? Şi unde poţi găsi o astfel de dragoste, ca să devii una cu toţi?
Stareţul a răspuns:
– Spre a deveni una cu toţi, precum spune Domnul, «ca toţi una să fie» (In 17, 21), nu avem nevoie să născocim nimic, toţi avem una si aceeaşi fire, si deci firesc ne-ar fi să iubim pe toţi; iar puterea de a iubi o dă Duhul Sfânt.
Puterea iubirii este mare şi biruitoare, dar nu până în sfârşit. În fiinţa omului este un anume domeniu unde până şi iubirii i se pune hotar, unde nici ea nu-şi atinge deplinătatea stăpânirii. Ce poate fi aceasta? Libertatea.
Libertatea omului este cu adevărat reală, şi atât de mare, încât nici jerta lui Hristos Însuşi, nici jertfa tuturor celor ce au păşit pe urmele lui Hristos nu poate duce neapărat la biruiţă.
Domnul a zis: «Şi Eu, de Mă voi înălţa de pre pământ (adică răstignit pe cruce), pre toţi voi trage la Mine» (In 12, 3233). Astfel, dragostea lui Hristos nădăjduieşte să atragă pe toţi la sine, drept care înaintează până la iadul cel mai de jos. Dar până şi acestei desăvârşite iubiri şi desăvârşite jertfe cineva – nu se ştie cine, şi de vor fi aceştia mulţi sau puţini iarăşi nu se ştie – poate răspunde prin respingere până şi în planul veciniciei, şi poate spune: Eu însă – nu vreau.” (Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2009).
† Episcopul Timotei al Spaniei si Portugaliei
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team