Informația ortodoxă pe internet: să fim responsabili

Atunci, care trebuie să fie criteriile conținutului unui site internet ortodox? Ce tip de informații sunt necesare, ținând seama de experiența noastră în lumea apuseană? Ce trebuie exclus cu orice preț?

În primul rând, care ar trebui să fie criteriile unui site internet ortodox? Să începem printr-o scurtă poveste, care se petrece la Paris după al Doilea Război Mondial. Pentru felurite motive, Biserica ortodoxă rusă era separată în trei părți, toate luptând una împotriva celeilalte. De aceea, nu arareori o parohie își părăsea episcopul ca să treacă la altul, existau procese între jurisdicțiile ortodoxe etc… În acea vreme, parohia care ținea de Sfântul Ioan de Shanghai se alăturase unei alte jurisdicții, și un credincios a spus acestuia: „Trebuie să luptăm!”, la care sfântul arhiepiscop a răspuns: „Nu, nu trebuie să luptăm, trebuie să construim!”. Mi se pare că aceste cuvinte ale Sfântului Ioan ar trebui să fie prezente în cugetul nostru când punem un articol online: acesta trebuie să fie pozitiv, constructiv. Este o datorie să facem cunoscute evenimentele pozitive din lumea ortodoxă: mai ales viețile sfinților și ale bătrânilor din vremea noastră, cu învățăturile lor, mănăstirile, noile cărți publicate, organizațiile caritabile etc… Firește, scopul nostru nu este de a eșua într-un fel de fariseism, ci de a da speranță lumii și idei pentru a face bine. Altfel spus: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Mt 5, 16). Pe de altă parte, cum spunea atât de bine Patriarhul Pavel al Serbiei, de fericită pomenire: ceea ce facem pentru Biserică este numai 1%, iar cele 99% care rămân sunt săvârșite de Duhul Sfânt. Acesta este deci primul nostru criteriu.

Un al doilea criteriuse poate găsi în învățăturile Sfântului Paisie de la Sfântul Munte. Acesta mi-a spus într-o zi: „Dacă găsești pe drumul tău excremente, ia o lopată și aruncă-le în tufișuri, pentru ca trecătorii să nu le întindă peste tot”. Sfântul Paisie voia să spună că nu trebuie să publicăm informații scandaloase. Referindu-se la periodice care publicau acest gen de informații în acea vreme, Sfântul Paisie spunea că dușmanii Bisericii nu aveau decât să deschidă aceste ziare pentru a găsi argumente împotriva Bisericii. Să ne aducem aminte cuvintele slujbei Sfinților Părinți de la Sinoadele Ecumenice: „Această băutură a adevărului nu este a contestării, ci a mărturisirii” [ύδωρ ου προχέων αντιλογίας, άλλ' ομολογίας]. Acesta este deci al doilea criteriu. Nu suntem interesați de „reglările de conturi” între oamenii bisericii, de bârfe etc… Însă, firește, este cu totul altceva a publica documente despre integritatea credinței ortodoxe când aceasta este în pericol. Acest lucru devine o datorie, însă bineînțeles că faptele trebuie verificate.

Al treilea criteriupoate fi ilustrat de o altă poveste a Sfântului Paisie: după cum știți cu toții, în 1974 s-au produs evenimente groaznice: armata turcească a pus stăpânire pe a treia parte din teritoriul Ciprului, alungând pe locuitorii greci. Acum, după Sfântul Paisie, care era cauza îndepărtată a tuturor acestor evenimente? Cu câteva luni înainte de acest eveniment tragic, trei mitropoliți hotărâseră să caterisească pe Arhiepiscopul Macarie al III-lea din pricina statutului său necanonic: într-adevăr, era în același timp primat al Bisericii și președinte al statului cipriot. Guvernul militar care era atunci la Atena a văzut aici o bună ocazie de a se descotorosi de Arhiepiscopul Macarie și de a obține astfel enosis, adică unirea politică a Ciprului cu Grecia, lucru căruia Arhiepiscopul se opunea. Astfel, în primul rând, Arhiepiscopul Macarie a fost alungat. Însă guvernul turc, văzând că se profilează o enosis, a folosit la rândul său prilejul pentru a invada insula. Rezultatul a fost că Turcia a pus stăpânire pe a treia parte din Cipru și i-a expulzat pe toți ciprioții greci. 200.000 dintre ei au trebuit astfel să părăsească lăcașurile lor strămoșești și să se refugieze în altă parte a insulei. La puțin timp după aceste evenimente, l-am întâlnit pe Sfântul Paisie care, descumpănit, mi-a spus: „Nimeni nu mai întreabă acum cine este canonic!”. Mai mult ca sigur, mitropoliții care apărau ordinea canonică nu căutaseră un asemenea rezultat. Sfântul Paisie a adăugat: „Pentru tot ce faci, să te uiți mai departe de lungul nasului!”. Aceasta înseamnă că ar trebui să ne gândim serios înainte de a publica o informație, să ne întrebăm asupra dedesubturilor și consecințelor ei. Întrebarea ar trebui să fie: „Va fi acesta un  lucru bun pentru Biserică sau nu?”. Și trebuie avut în vedere că, datorită internetului, informația poate atinge absolut pe oricine de pe planeta noastră și poate fi folosită în mod abuziv. Aș spune deci că al treilea mesaj către persoanele angajate în informația electronică ortodoxă astăzi este: „Fiți responsabili!” și se cuvine să amintim de aceste cuvinte ale Sfântului Isaac Sirul: „Deosebirea duhurilor este cea mai mare virtute”.

Pentru a rezuma cele precedente, informația ar trebui să fie pozitivă, să evite scandalurile și să fie responsabilă. Cu alte cuvinte, ar trebui să evităm să ni se aplice aceste cuvinte ale Sfântului Pavel: „Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri!” (Rom 2, 24).

Am văzut ce fel de informație trebuie sau nu să fie pusă online, dar mai este și alt motiv de îngrijorare: când tastăm cuvântul „Ortodoxie” pe internet, găsim de toate și de tot felul, și încă acesta este un eufemism! Sunt situri care nu sunt deloc serioase, anumite situri aparțin unor grupări necanonice, dar și unor fanteziști care se zic ortodocși fără să aparțină nicidecum Ortodoxiei. O soluție ar fi, mi se pare, să se pună o etichetă pe fiecare site internet cu adevărat ortodox. Întrebarea este ce etichetă și cine ar putea fi însărcinat cu acordarea ei? S-ar putea oare imagina un grup de lucru cu un reprezentant oficial al fiecărei Biserici ortodoxe? Asupra acestei idei merită reflectat.

În sfârșit, și acesta nu este lucrul cel mai de pe urmă, cei care se ocupă de siturile internet ortodoxe ar trebui să verifice cu grijă informațiile. În concluzie, obiectivul nostru ar trebui să fie ca oamenii care consultă un site ortodox să-și pună ei înșiși întrebările cele bune, resimțind ceea ce Sfântul Paisie numea „teama cea bună”, cea care amintește oamenilor scopul ultim al existenței lor: mântuirea.