Omilie pentru 25 decembrie - Prologul de la Ohrid, sinaxarul sârbesc al Sfântului Nicolae de la Zica, numit Gură de Aur al Serbiei

publicat in Tâlcul Evangheliei pe 1 Decembrie 2009, 20:34

Despre naşterea Domnului, Fiul lui Dumnezeu - „Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume” (Ioan 16, 28)

Fraţilor, Fiul Unul Născut al Tatălui, Care mai înainte de toţi vecii s-a născut din Tatăl fără de mamă, se naşte în timp fără tată, dintr-o Mamă. Această dintâi naştere este o taină de nepătruns a puterii lui Dumnezeu şi a iubirii Lui faţă de om, în timp. Cea mai mare taină din acest timp căreia îi corespunde cea mai mare taină în veşnicie. Fraţilor, să nu cercetăm la lumina slabă a cugetului nostru această taină a tainelor, ci să ne bucurăm descoperind că mântuirea noastră nu vine nici de la oameni, nici de pe pământ, ci de pe culmile cele mai înalte şi nevăzute ale lumii dumnezeieşti. Aceasta este milostivirea lui Dumnezeu şi măreţia omului, încât Însuşi Dumnezeu Fiul a coborât din veşnicie în timp, din cer pe pământ, de pe scaunul slavei în peştera păstorilor numai ca să-l mântuiască pe om, ca să-i spele păcatul şi să-l ducă în Rai. „Am ieşit de la Tatăl” unde pe toate le avea, „şi am venit în lume” însă lumea nu I-a putut da nimic. Domnul s-a născut într-un staul vrând să arate că lumea întreagă nu-i decât un staul întunecos pe care El singur îl poate lumina. Domnul s-a născut la Bethleem – „Casa Pâinii” – ca să arate că El e adevărata Pâine a Vieţii pentru cei vrednici de El.

O Doamne Iisuse, Fiule înainte-veşnic al Dumnezeului Celui viu şi al Fecioarei Maria, luminează-ne pe noi şi hrăneşte-ne cu cuvântul Tău.

Că a Ta este slava şi lauda în veci. Amin.