Adaugat la: 1 Decembrie 2009 Ora: 15:14

Nepsis la 10 ani

Acum 10 ani, în noiembrie 1999, la Paris, tineri din Mitropolia noastră (pe atunci încă Arhiepiscopie), se reuneau în jurul Înaltpreasfinţitului Iosif pentru a pune bazele asociaţiei de tineri Nepsis. 10 ani după, între 6 şi 8 noiembrie 2009, tot la Paris, de 4 ori mai mulţi tineri (în jur de vreo 160) se reuneau de data aceasta în jurul celor 4 episcopi din Mitropolie pentru „a-şi împărtăşi dragostea lui Hristos”, cum părintele Syméon Cossec a ţinut să spună înainte să plece, după cuvântul ţinut în dumineaţa de sâmbătă. 

„Mulţumim lui Dumnezeu – a spus Înaltpreasfinţitul Iosif în cuvântul de introducere –pentru faptul că, iată, această fraternitate a tinerilor Nepsis din Mitropolie s-a extins în toată Mitropolia şi în felul acesta avem Nepsis Italia, Nepsis Spania şi Portugalia şi Nepsis Arhiepiscopie, care, toate trei, v-aţi întâlnit astăzi pentru a mulţumi la rândul vostru lui Dumnezeu şi a sărbători un eveniment pe care unii îl aşteptaţi poate de mai multă vreme pentru a face un bilanţ şi pentru a porni cu alte forţe.”

„Aceşti 10 ani”,a explicat mai târziu Înaltpreasfinţitul Iosif, „sunt dublaţi în urmă de alţi 50 de ani în care tineri din această biserică, tineri care nu mai sunt aici […] au făcut foarte mult pentru ceea ce cunoaşteţi cu toţii azi : Syndesmos[1]. Din această biserică, o parte din tinerii de frunte la vremea aceea şi aş vrea să numesc pe T. Cazaban, D. Sfinţescu, D. Nacu şi alţii – împreună cu alte nume din biserica rusă – p. J. Meyendorff, p. Schmeman – au înfiinţat Syndesmos, la Geneva.” „De aceea, cred că această dimensiune eparhială a Nepsisului este importantă, însă trebuie să vedem dincolo, să fim conştienţi de faptul că, fiind ortodocşi, suntem uniţi, suntem una cu toţi tinerii din bisericile ortodoxe.” „Pentru mine personal, este o mare bucurie să văd [la această întâlnire]pe tinerii din Irlanda de Nord, din Anglia, din Belgia, din Olanda, din Italia, Spania, Portugalia, Elveţia şi bineînţeles din Franţa în mică parte aş spune, fiindcă voi reprezentaţi o realitate parohială, comunitară în primul rând, apoi eparhială, venind din 3 eparhii, şi apoi aş spune şi universală, căci adevărul de credinţă pe care încercăm să-l trăim în Biserică este universal.”

Această bucurie a fost simţită de toţi cei prezenţi prin încărcătura duhovnicească a acestor zile, prin faptul de a fi alături – în mod excepţional – de toţi episcopii Mitropoliei, de a-şi revedea prieteni neîntâlniţi de ani de zile sau de a cunoaşte alţi tineri cu aceleaşi întrebări şi căutări, de a vizita puţin Parisul...

Congresul a început de vineri seara, odată cu sosirea participanţilor. Învingători în lupta cu sine pentru a nu fi reacţionat la remarcile milităreşti ale stewardeselor din avioanele low-cost cu care au sosit, antrenaţi cu răbdarea dobândită în eternele ambuteiaje pariziene care au adăugat o oră în plus la ziua de drum cu maşina, imunizaţi pentru toate gripele de înghesuiala din metrou şi RER, tinerii au găsit un moment de linişte în vecernia de seară de la Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Arhangheli” unde s-a derulat întreaga întâlnire. După vecernie, un miros de bucate bine gătite a speriat câteva simţuri olfactive. Toată lumea s-a grăbit să rezolve această problemă ridicată de „Doamnele ortodoxe” – asociaţia de femei a catedralei – ajutate de un grup de fete de la Nepsis. De altfel, de-a lungul celor trei zile de congres, problema mirosului a fost din ce în ce mai dificilă şi nu a fost deloc simplificată de oalele de sarmale pregătite de maicile de la mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului de la Limours. Marea parte a tinerilor au fost găzduiţi în familii de români sau de francezi din regiunea pariziană, familii care au răspuns cu drag la apelul organizatorilor să primească participanţii.

După Te Deum-ul din dimineaţa de sâmbătă şi cuvântul de introducere al Înaltpreasfinţitului Iosif, invitat ca şi acum 10 ani, părintele Syméon Cossec de la mănăstirea Sfântul Siluan a dat cuvânt de învăţătură despre terapeutica păcatului: „Adame, unde eşti?” A fost vorba de păcat şi pedeapsă. O să amintim doar câteva idei, cuvântul întreg al părintelui fiind în pregătire pentru publicare ulterioară.

Primul exemplu biblic dat de părintele Syméon referitor la subiect a fost Adam care a păcătuit; însă în clipa în care Dumnezeu îl întreabă de ce a păcătuit, Adam se lansează în explicaţii inutile şi începe să dea vina fie pe femeie, fie pe şarpe. Altă raportare la păcat este făcută prin David, care în urma adulterului săvârşit, pleacă capul în faţa lui Dumnezeu şi nu încearcă nicio clipă să explice ce a făcut. Un al treilea exemplu este cel cu fiul risipitor care marchează poziţia omului în faţa lui Dumnezeu. Ce l-a salvat pe fiu? Dragostea tatălui care l-a făcut să se întoarcă când s-a aflat în necaz. Pornind de la poziţia tatălui fiului risipitor, părintele Syméon trage concluzia că aceasta este atitudinea de raportare a lui Dumnezeu faţă de omul păcătos. “Ce credeţi că o să spună Dumnezeu când omul cel păcătos începe să-i înşiruie toate păcatele? Dumnezeu o să spună: Ei şi?” Pentru Dumnezeu, oricât de grele sunt păcatele oamenilor, dacă mărturisirea lor este însoţită de o pocăinţă autentică, acestea sunt iertate. Vedem că atitudinea pe care trebuie să o aibă omul păcătos faţă de Dumnezeu este aceea de plecare a capului. Domnul este acela care, prin iertarea Sa, îi conferă omului poziţia pe care acesta trebuie să o aibă în faţă Lui: aceea de verticalitate.

Poate ar trebui să întregim puţin ideea prezentată aici prea pe scurt cu câteva exemple din întrebările şi răspunsurile care au urmat: „Cunosc multe persoane care dau dovadă de dragoste şi nu sunt creştine. În preajma lor mă simt bine. Trăiesc aceasta ca pe un paradox: nefiind ei creştini, dragostea lor vine tot de la Dumnezeu?” P. Syméon: Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Lui. Omul a pierdut cea de-a doua însuşire şi spre ea tinde prin nevoinţele din această viaţă. În toţi oamenii rămâne o fărâmă din chipul lui Dumnezeu, oricât este ea de mică. Şi tocmai din această fărâmă ţâşneşte această dragoste de care dau dovadă. „Care este diferenţa între teamă şi frică? Ar trebui să avem teamă de Domnul, iar nu frică.” Teama nu distruge starea de linişte, nădejdea. Frica aruncă sufletul într-o stare de nelinişte care îl îndepărtează de Domnul. „În ce măsură pot să-i ajute psihologii şi psihiatrii pe oameni?” Nu pot să-i ajute decât dacă încercarea acestora de a-i ajuta pe oameni izvorăşte din dragoste.

Departe de a fi „sătui” de discuţia aprinsă cu părintele Syméon timp de peste o oră, programul a impus organizatorilor trecerea la un alt subiect interesant: episcopii au rememorat cei 10 ani petrecuţi în viaţa nepticilor, timp văzut fie prin prisma personală, fie ca păstori ai unei mari mulţimi de tineri. Preasfinţitul Siluan a amintit şi de „ispita comodităţii” care i-a confruntat pe mâna de tineri din asociaţie, tineri care au rămas puţini numeroşi timp îndelungat. „În ce măsură ne luăm acest risc de a ne deschide şi la cei pe care nu-i cunoaştem, şi la cei care nu ne cunosc, şi la cei care nu ştiu de existenţa acestei fraternităţi [Nepsis]?” Vorbind despre potenţialul enorm de tineri din Mitropolie, Preasfinţitul Siluan a adăugat că se simte foarte responsabil pentru acesta. A încheiat manifestându-şi bucuria şi surpriza de a vedea cât de neîncăpătoare este biserica acum pentru întâlnirea anuală a asociaţiei. Preasfinţitul Timotei a amintit de tabăra de la Malvialle organizată de Nepsis pe vremea când Preasfinţia Sa se găsea în obştea mănăstirii, insistând cât de important este ca tinerii de diferite naţionalităţi să se cunoască între ei. În altă ordine de idei, Preasfinţitul Timotei a vorbit tinerilor de îndrăzneală: „Vă îndemn să fiţi mult mai îndrăzneţi. Acolo unde credeţi că sunteţi puşi pe planul doi, să mergeţi să-l trageţi pe preotul paroh de mână şi să-i spuneţi: existăm şi noi!”

Preasfinţitul Marc, când încă era preot la Bordeaux, considera Nepsis ca o realitate îndepărtată. Puţin câte puţin i s-au făcut cunoscute anumite lucruri şi a ajuns să cunoască fraternitatea nepticilor mai bine. „Ştim cu toţii foarte bine – a spus Preasfinţitul Marc –că tinereţea nu are nimic de-a face cu numărul anilor. Apanajul tinereţii este entuziasmul şi căutarea absolutului, în aşa fel încât la 25 de ani putem fi ramoliţi si blegi şi la 80 de ani putem să fierbem de Duhul Sfânt.” Şi a amintit că în anii 60 tinerii căutau absolutul, dar în mod politic. În anii 80 mentalitatea era că absolutul se găseşte în bani, într-un loc în societate, în siguranţă.

„Noi ştim că absolutul poartă un nume: Iisus Hristos.”„Nimic nu trebuie să fie un obstacol în căutarea lui Hristos”. „Fiecare dintre noi este chemat să nu-şi pună nădejdea în politică sau în bani, ci să caute cu entuziasm acest absolut care este Hristos. Suntem toţi chemaţi să trăim această retrezire în fiecare dimineaţă. [...] ÎnaltpreasfinţituIosif v-a spus adineaori: treziţi-vă! Deci: treziţi-vă! Şi treziţi-ne şi pe noi!”

Au urmat câteva cuvinte ale celor doi preşedinţi pe care asociaţia i-a avut de-a lungul celor 10 ani: Ştefan Căpităneanu şi Christian Cădere şi a altor tineri care au dorit să intervină, iar după masa de prânz a urmat aşa-zisa parte administrativă. La propunerea Sinodului Mitropolitan, reunit cu o zi înainte, tinerii au votat formarea Federaţiei Fraternităţilor Nepsis care să includă asociaţia mamă ca asociaţie a Arhiepiscopiei, cât şi celelalte două fraternităţi create la Roma şi Valencia în eparhiile lor respective: Italia pe de o parte şi Spania şi Portugalia pe de alta. Cele 3 fraternităţi (deocamdată) au ales câte un reprezentant pentru Consiliul director al Federaţiei: Bogdan Grecu pentru Nepsis Arhiepiscopie, diaconul Gheorghe Zavate pentru Nepsis Italia şi Adriana Vescan pentru Nepsis Spania şi Portugalia. Consiliul director are ca părinte îndrumător pe părintele Iulian Nistea de la catedrala mitropolitană.

Înaltpreasfinţitul Iosif a propus tinerilor şi câteva direcţii pentru viitor. Au fost aleşi pentru activităţile viitoare câţiva ani tematici: anul 2010, când congresul s-a stabilit pentru octombrie-noiembrie la Roma – istoria bisericii. Pentru anul 2011 a fost aleasă ca temă cunoaşterea Bibliei şi locul congresului anual în Spania, iar pentru 2012 a fost aleasă ca temă cunoaşterea Sfinţilor Părinţi. Sfântul Neagoe Basarab a fost ales ca sfânt ocrotitor al Federaţiei Nepsis şi a fost propusă traducerea vieţii lui în limbile vorbite în tările în care Mitropolia noastră are parohii. A urmat o scurtă reuniune pentru reînnoirea consiliului asociaţiei Nepsis a Arhiepiscopiei: consiliul s-a extins şi au fost aleşi membri din oraşele cele mai importante unde sunt grupuri mari de tineri sau filialele Nepsis (Bruxelles, Cork, Londra, Bordeaux etc.). Noul preşedinte Nepsis este Iulian Ţinte, vicepreşedinte Felician Mois, secretară Cristina Săvulescu şi trezorieră Raluca Prelipceanu, toţi din Paris, pentru a comunica mai simplu. A fost dealtfel desemnat de Înaltpreasfinţitul Iosif şi un mic preşedinte de 5 ani la Nepsis Junior: Ioan Căpităneanu (Paris).

Discuţiile fiind încheiate (şi cina în întârziere), a urmat vecernia şi apoi o logodnă a doi tineri din Olanda veniţi la congres. Când în cele din urmă cârnaţii, brânzeturile si celelalte bucate au reuşit să străpungă gloata ambuteiajelor pariziene de sâmbătă seara, tinerii s-au şi grăbit să prindă ultimul Bateau Mouche pentru o plimbare pe Sena în culorile toamnei, copiate de altfel şi de un Tour Eiffel ce ţinea morţiş să facă concurenţă.

Nu întâmplător a fost faptul că a doua zi era hramul catedralei mitropolitane: Sfinţii Arhangheli. Sărbătoarea tinerilor a culminat cu Sfânta Liturghie şi a continuat cu sutele de credincioşi ai parohiei, dar şi cu o întâlnire-concluzie în după-amiaza de duminică, împreună cu Înaltpreasfinţitul Iosif. Cum încă multe subiecte rămăseseră neatinse, au fost abordate însă şi teme variate cum ar fi donarea de organe (bioetică) sau altele aşa încât înainte de ora 17 biserica era încă plină. Şi încă nu plecaseră toţi participanţii, căci noua echipă Nepsis îşi programa întâlnirea pentru organizarea anului viitor. Iar peste numai o săptămână, la Cork se reuneau tinerii de acolo pentru a-şi împărtăşi experienţa cu cei care nu au putut veni la Paris şi pentru a forma şi ei o filială Nepsis Junior.

Ştefan Căpităneanu



[1] Syndesmos este federaţia mondială reunind marea parte a asociaţiilor de tineri ortodocşi din toată lumea. Este prima voce ortodoxă „unită” internaţională, voce reprezentată de tineri.

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni