2.  De ce creştinii sărbătoresc Naşterea Domnului în ziua de 25 decembrie?

Iniţial, această sărbătoare se prăznuia în Răsărit odată cu Botezul Domnului, cu Epifania sau Teofania, la 6 ianuarie. Creştinii din Apus o sărbătoreau la 25 decembrie. Însă, începând cu anul 354, Biserica a stabilit ca dată a praznicului Naşterii Domnului ziua de 25 decembrie. Acest fapt a fost determinat probabil de nevoia de a contracara festivităţile păgâne legate de Solstiţiul de iarnă, festivităţi care se desfăşurau în jurul da­tei de 22 decembrie şi celebrau naşterea soarelui. Cum pentru creştini Hristos este „Soarele Dreptăţii”, ei prăznuiesc în zilele imediat următoare solstiţiului naşterea Acestuia.

3.  De ce în icoana Naşterii Domnului dreptul Iosif este aşezat într-un colţ al acesteia, în dreapta sau în stânga, jos?

Dreptul Iosif, acest bătrân sfânt care se pare că avea mai mult de optzeci de ani (84 după tradiţia Bisericii), a fost doar cel rânduit de Dumnezeu să fie logodnicul, ocrotitorul Mai­cii Domnului, şi nu tatăl Pruncului pe care ea îl purta în pântece. El nu face parte din aşanumita „Sfântă Familie”, cum îl găsim in iconografia catolică, ci rămâne într-o pozi­ţie retrasă, de uimire, de tulburare şi de smerenie, fiind doar cel care a împlinit o chema­re dumnezeiască şi care ulterior se retrage într-un plan secundar. În primul plan al icoa­nei rămân doar Pruncul Sfânt şi Maica Sa, principalii „actori” ai acestui eveniment.

Florica Zavate