Congresul în cuvintele participanţilor

publicat in Asociaţia Nepsis pe 1 Decembrie 2009, 20:06

Mântuitorul a spus că unde doi se întrunesc în numele Lui este şi El cu ei. Aceasta a fost impresia mea de-a lungul acestor trei zile binecuvântate. În mod special m-a mişcat întâlnirea cu tineri pe care-i cunoscusem acum zece ani cu ocazia înfiinţării asociaţiei Nepsis şi pe unii chiar mai înainte, cu ocazia pelerinajelor mele în România sau pe la mănăstiri; şi ne-am recunoscut ca şi cum ar fi fost ieri... Cum să nu te gândeşti atunci că suntem un singur trup al lui Iisus Hristos, uniţi în Biserică în Duhul Sfînt, în pofida timpului şi a spaţiului ce în lumea aceasta tind să ne despartă... Acestea s-au împlinit şi prin strădania şi osteneala organizatorilor, o mână de tineri cu credinţă, dragoste, duh de jertfă şi multă râvnă.
Cristian, Lausanne

Numărul mare de participanţi, prezenţa celor patru ierarhi şi a părintelui Symeon au fost o binecuvântare duhovnicească pentru toţi. Aici se arată prezenţa Duhului Sfânt care lucrează neîncetat. Precum citim în Noul Testament, „Hristos la Înălţimi s-a suit şi daruri oamenilor a împărţit”: multe daruri s-au revărsat peste noi în aceste zile, şi materiale şi spirituale. M-am bucurat mult să văd cu câtă dragoste Înaltpreasfinţitul Iosif a stat cu noi aceste zile şi ne-a vorbit despre frumuseţea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Mihai, Amsterdam

Mi-a plăcut în mod special cuvântul părintelui Symeon. Mi-a însuflat dorinţa de a cunoaşte şi conştientiza mai mult dragostea ce ne-o poartă Dumnezeu. Au fost cuvinte ce mi-au ajuns la inimă şi sper să aducă o roadă în viaţa mea.
Alina, Milano

Experienţa la Paris a fost nemaipomenit de frumoasă. A meritat oboseala drumului. Tema despre păcat a fost foarte interesantă dar cred ca s-a mers prea în partea ştiinţifică şi nu prea s-au folosit cuvinte pe înţelesul nostru, al tinerilor, dar asta cred că a fost şi din cauza întrebărilor elaborate ce i se puneau părintelui Symeon.
Iulian, Monza

Care a fost greşeala lui Adam: de a încălca porunca lui Dumnezeu sau de a o învinovăţi pe Eva pentru greşeala lui? După discuţii ne-am dat seama că ceea ce l-a împins pe Adam să o învinovăţească pe Eva a fost lipsa de iubire, în locul căreia s-a năpustit frica faţă de judecata lui Dumnezeu. Aşadar, de câte ori greşim, să ne dăm seama de greşeala făcută şi s-o mărturisim pocăindu-ne, apropiindu-ne mai mult de dragostea şi mila lui Dumnezeu, lăsând la o parte frica sau ruşinea.
Andreea şi Geanina, Lérida

Cel mai interesant a fost duminică, atunci când a vorbit Înaltpreasfinţitul Iosif despre donarea de organe şi transplanturi. Mie mi s-a părut corect de-a nu fi de acord cu prelevarea de organe atât timp cât inima la acea persoană încă mai bate. Ca exemplu l-am avut pe părintele Jean Boboc care, din spusele lui, a trecut prin aceste momente. Felicitări persoanelor din Nepsis–Franţa care au găsit toate mijloacele necesare ca să găzduiască pe toţi cei prezenţi la acest eveniment.
Mihai, Civitavecchia

Această întâlnire a trezit în mine un sentiment puternic de bucurie pentru că mă aflu într-un loc care îmi aminteşte de marii noştri scriitori care prezintă biserica exilului romanesc de pe strada Jean de Beauvais în jurnale sau în memorii, o biserică a rezistenţei româneşti contra regimului comunist. Iar noi, tinerii Nepsis adunaţi de pretutindeni, parcă am fi fost un fel de rezistenţă spirituală nu contra unui regim anume de data asta, ci mai degrabă împotriva secularizării sau a decăderii spirituale a omului. S-a amintit despre istoricul locului şi evenimentele care în urmă cu zeci de ani se întâmplau datorită luării de iniţiative din partea tinerilor de atunci. Dacă se va vorbi la fel de frumos despre noi peste timp, depinde de fiecare în parte, de cât de mult conştientizăm că trebuie să lăsăm ceva în urmă şi celor care vor veni. În mod sigur Dumnezeu ne dă ocazia să intrăm în acest plan de a face bine, noi doar trebuie să lăsăm voinţa liberă spre acest lucru.
Vasile, Bruxelles

M-au bucurat cuvintele ierarhilor noştri, au înţeles tot! Ceea ce m-a atins cel mai mult e că au pus accentul pe deschiderea către ceilalţi, către celelate asociaţii ortodoxe ale tinerilor, către francezi. Cred că acum am înţeles cu toţii duhul Nepsis (cel puţin ierarhii noştri), şi că trebuie să îndrăznim, să trecem la fapte. Mă bucur că ierarhii ne aduc aminte de „acţiunea ortodoxă”, de Credinţa care trebuie să se întrupeze în acte sociale... Am fost foarte impresionat de mărturiile tinerilor din fraternitatea noastră Nepsis, mai ales a celor din Spania şi Irlanda.
Alexandre, Lyon

Aş vrea să răspund într-o oarecare măsură acelui domn care spunea că am ajuns doar creştini de duminică, că ne cam pierdem identitatea creştină şi ne trezim că cerem ajutorul şi-L căutăm pe Domnul doar în situaţii limită. Avea dreptate până aici, dar atât timp cât trebuie să munceşti ca să trăieşti, nu văd lucrurile altfel; cum spune Sfântul Apostol Pavel, cine nu munceşte nici să nu mănânce. Eu zic că totuşi se poate trăi credinţa şi prin prezenţa la biserică doar duminica şi de sărbători, dacă la muncă dăm dovadă de creştini, nu de barbari.
Vasile, Paris

M-a uimit într-un mod plăcut să văd români din toate colţurile Europei care, în ciuda faptului că trăiesc în medii diverse şi au vârste şi ocupaţii diferite, nu uită faptul că „orice clipă poate să fie un timp şi orice suspinare poate să fie o rugăciune”. Drept urmare n-au rămas indiferenţi la chemarea care li s-a făcut şi s-au adunat pentru a se osteni să găsească răspunsurile la unele întrebări, să discute despre activităţi trecute sau viitoare, într-un cuvânt să intre în comuniune cu ceilalţi. Pentru că, după cum zicea părintele Teofil Părăian, Dumnezeu să-l odihneasca cu drepţii, „Dacă Dumnezeu nu ocupă primul loc în viaţa ta, atunci nu ocupă niciun loc.” Mă simt îmbogăţită sufleteşte şi cred că am avut nevoie de această întâlnire.
Zîna, Iaşi

Am ajuns la Nepsis oarecum printr-un accident: îmi uitasem ochelarii la Bucureşti şi nu mai puteam merge la teatru, aşa că am rămas toată ziua la congres şi… m-am trezit consilieră! Aşadar, pentru mine Nepsis-ul a început frumos: am aflat că am întinerit şi că uneori e tare bine fără ochelari. Aştept cu interes continuarea: deocamdată văd experienţa asta ca pe o tabără Tismana/Neamţ pentru copii ceva mai mari, şi sper să trăiesc aceeaşi ieşire din timp pe care am trăit-o acolo.
Dana, Paris

Am învăţat la această întâlnire că locul nostru este în sufletul celuilalt şi că locul aproapelui este sufletul meu. Şi să nu aştept să vină celălalt înaintea mea, ci eu să-l întâmpin cu bunăvoire şi înţelegere.
Mădălina-Maria, Torino

Înainte de a pleca, am sentimentul că aş fi vrut să mai dureze, să mai stăm împreună. Am impresia că ne ştim deja foarte bine cu toţii şi că avem o altă îndrăzneală de a privi unul către celălalt.
Delia, Bruxelles

Ne-am simţit într-adevăr ca acasă. Pentru următoarele congrese aş vrea să avem mai multe zile la dispoziţie pentru a ne cunoaşte mai bine tinerii între noi.
Iuliana, Milano

Ce familie mare şi frumoasă am alcătuit cu toţii în aceste zile. Iar ierarhii... părinţi cu multă dragoste de dăruit.
Oana şi Radu, Mirfield

Întâlnirile Nepsis sunt un mare ospăţ spiritual. Doamne ajută la cât mai mulţi ani şi la cât mai multe generaţii!
Monica, Valencia

Consider că ar fi deosebit de util şi de frumos dacă am reuşi să facem astfel de congrese mai des, chiar de 2-3 ori pe an. Pentru a ne putea cunoaşte mai bine între noi, membrii Nepsis, dar şi pentru a avea învăţături de la părinţi.
Delia, Monza

Astfel de ocazii marchează şi modelează viaţa unui tânăr fără ca măcar să-şi dea seama atunci, ci doar după ani şi ani. Cuvânt din suflet către suflet, bincuvântări arhiereşti, rugăciune, cântare, comunicare, toate acestea au lăsat ceva unic şi tainic în sufletul setos de dragoste şi Dumnezeu. La zilele de sărbătoare Nepsis, tinerii au înţeles că nu succesul, tinereţea (veşnică), bogăţia, trebuie să fie trăsăturile unui adevărat creştin, ci că împlinirea poruncilor şi lucrarea virtuţilor sunt adevăratele repere pentru viaţa duvovnicească care nu sfârşeşte aici cu cele trecătoare. Tinereţea înseamnă căutare: a ceva deosebit, unic, special, a ceva demn de luat ca model. La Paris s-a vorbit cel mai mult de iubire, de Dumnezeu, de Dumnezeu care este Dragoste. Răspunsul s-a auzit, s-a simţit şi poate s-a primit.
Pr. diacon Gheorghe, Roma

E minunat să Îl iubeşti pe Dumnezeu. E minunată întâlnirea directă cu Hristos, în Sfânta Împărtăşanie. Mai departe, căutându-L pe Dumnezeu, Îl rugăm să ni se reveleze prin experienţele vii ale vieţii de zi cu zi, ale întâlnirii cu oamenii şi cu tot ce ne înconjoară. Însă ţinta rămâne mereu Hristos. Cele trei zile organizate de frăţietatea Nepsis m-au bucurat prin rugăciunea săvârşită ca într-o comunitate, prin diversitatea personalităţilor participanţilor, prin dragostea şi ospitalitatea organizatorilor şi prin învăţătura transmisă de părinţi. Doamne, acum mă rog Ţie cu umilinţă, fă sufletul meu vrednic de toate aceste daruri!
Alina, Leiden

Vreau să spun doar atât: că m-am întors acasă cu „ceva”, ceva ce nu se poate explica prin cuvinte, m-am întors mai bogată decât am venit, pur şi simplu. Iar de câte ori voi avea ocazia, nu aş vrea să ratez nicio astfel de întâlnire care te umple de mare, mare bucurie.
Maria, Bordeaux