Sfânta Adormire, moartea de bunăvoie a Maicii Domnului
publicat in Imnografie și Filocalie pe 3 Iulie 2015, 20:34
IMNOGRAFIE
Taina morÅ£ii de bunăvoie a Maicii Domnului este cântată în imnografia dogmatică a Bisericii Ortodoxe în slujbele sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Mai multe rugăciuni exprimă mirareadinaintea unei morÅ£i care nu pare de neocolit: „cum ar fi fost preacuratul ÅŸi de viaÅ£ă începătorul tău trup, împărtăÅŸit cu ispita morÅ£ii” (Cântarea a 6-a, glas 4, troparul al 2-lea); „mirare ÅŸi spaimă au cuprins pe tăinuitorii Cuvântului, văzându-te moartă ÅŸi fără de glas pe tine, Curată, ceea ce eÅŸti Maica VieÅ£ii”, iar Apostolul Petru a lăcrimat (Cântarea a 4-a, a Înainteprăznuirii, troparul1). Moartea Maicii lui Dumnezeu, odată cunoscută, este socotită ca paradoxală, aproape un scandal; după Apostoli ÅŸi îngeri, ea nu ar fi trebuit să moară, pentru că este purtătoarea vieÅ£ii (cf. Apostihurile Înainteprăznuirii, prima strofă, Cântarea 1, al 3-lea tropar).Această moarte este prezentată fie ca îndurată („cum a luat moarte Fecioara, cea de viaÅ£ă purtătoare (stihoavna)”, apostihurile Înainteprăznuirii, prima strofă), însă mai adesea ca voită: „cum ai răbdat moarte” (Înainteprăznuirea, Cântarea 1, al 3-lea tropar); „ÅŸi-a dat preasfântul său suflet” (de trei ori în strofele de la litiaSărbătorii) exprimă caracterul activ al acestei morÅ£i; pe Fecioara „mormântul ÅŸi moartea nu au Å£inut-o” (condaculPraznicului), ceea ce arată victoria personală asupra morÅ£ii a Fecioarei unite cu Hristos Cel Înviat. Moartea uimitoare a celei care ar fi putut, sau ar fi trebuit, să nu moară, este cu adevărat o moarte voită: „mai presus de fire te-ai supus legilor firi” (Cântarea 1, glasul 1, al Praznicului, troparul al 2-lea). Se aduc dovezi îndoite pentru a lămuri acest lucru: pe de o parte, solidaritatea Fecioarei cu condiÅ£ia omenească („ceea ce te-ai tăinuit de legile firii întru dumnezeiască naÅŸterea ta, după legea omenească mori”, al Înainteprăznuirii, cântarea a 7-a, troparul 1); pe de altă parte, solidaritatea cu Hristos, Care a trecut El ÎnsuÅŸi prin moarte: „Dacă în nemărginirea sa, Rodul Care a făcut din ea cer a binevoit să coboare în mormânt ca un muritor, cum n-ar putea primi mormântul pe cea care a zămislit fără să cunoască bărbat ?”
ASCULTAREA UCENICEI
Moartea din ascultare a celei care „a primit moartea” exprimă unirea ucenicei cu învăÅ£ătorul: Maica Domnului a voit să treacă prin experienÅ£a prin care a trecut Fiul ÅŸi Dumnezeul ei, „pentru aceasta, după ce ai murit, te-ai sculat, cu Fiul tău în veci vieÅ£uind” (al Praznicului, Cântarea 1, al 2-lea tropar). Moartea Maicii Domnului din ascultare ÅŸi cu bucurie este deci contemplată ca participarea ei la PaÅŸtele deplin al Fiului, moarte ÅŸi înviere, intrarea în viaÅ£ă prin moartea de bunăvoie (al Praznicului, Cântarea a 6-a, glas 4, al 2-lea tropar), care este înÅ£elesul versetului psaltic de la stihirileVecerniei: „scoa- lă-Te, Doamne, Tu ÅŸi chivotul sfinÅ£eniei Tale”, înălÅ£area ÅŸi slăvirea Maicii Domnului sunt alăturate cu ale Sale de către Hristos ÎnsuÅŸi. Acest lucru arată urmările Unirii ipostatice întru Maica Domnului, întrepătrunderea omenescului ÅŸi dumnezeiescului în ea, prima făptură îndumnezeită, ca ÅŸi în Omul îndumnezeit care este omenirea al cărei ipostas este Persoana dumnezeiască a Cuvântului. De aceea, „viaÅ£a întru Hristos” a Maicii Domnului, ascultarea ei ÅŸi felul ei de a fi cu El de-a lungul întregii sale vieÅ£i ÅŸi dincolo de moartea sa, e departe de a fi „doar o urmare morală a lui Iisus” (Olivier Clement, „Marie Theotokos”, în Espace infini de liberte,ed. Anne Sigier, Canada, 2005, p. 113), ceea ce s-ar întâmpla dacă i se contestă numele de theotokos,după cum arată Olivier Clement: ea este o manifestare mereu mai adâncă a acestei uniri divino-umane, fără amestecare a firilor ÅŸi a ipostasurilor.
IUBIREA PENTRU FIUL
Părintele Serghei Bulgakov scrie (în Le Buisson ardent,LAge d’Homme, Paris, 1987, p. 76) că Maica Domnului „nu a fost sustrasă legii morÅ£ii, care se aplică tuturor coborâtorilor din vechiul Adam: în smerenia sa, Maica Domnului nu a renunÅ£at a urma calea omenească a morÅ£ii, pentru a o sfinÅ£i. Însă moartea nu mai avea putere asupra ei”. Cu toate acestea, la mijloc nu a fost numai „smerenia”, căci ucenicul nu este mai mare decât învăÅ£ătorul: a fost iubirea ÅŸi ascultarea, pentru a nu fi despărÅ£ită nici de Fiul Omului ÅŸi nici de oameni, fiii săi care i-au fost dăruiÅ£i spre înfiere din înaltul Crucii, ÅŸi pentru care are o „iubire nesfârÅŸită” (p. 76). Părintele Serghie mai vorbeÅŸte ÅŸi de misiunea pământească a Maicii Domnului, între ÎnălÅ£area lui Hristos ÅŸi propria sa Adormire, misiune nespus de tainică, dar indispensabilă vieÅ£ii primei Biserici, în care se pare că a avut un rol excepÅ£ional de mărturie ÅŸi transmitere în har a învăÅ£ăturilor ÅŸi a vieÅ£ii Fiului ÅŸi Dumnezeului său. Din ea izvora harul Duhului Sfânt ÅŸi strălucea lumina Celui Înviat printre ucenici. Însă, „dacă Fiul său S-a smerit pe Sine până la a primi moartea pentru iubirea Sa de oameni, Maica Sa preacurată putea oare să se desfacă de aceasta. în chip minunat?” (p. 78). Enoh ÅŸi Ilie au fost răpiÅ£i la cer ÅŸi nu au cunoscut moartea. Maica Domnului, cea Preasfântă, Îndumnezeită, ar fi putut ÅŸi ea să fie scutită de această trecere dacă aceasta ar fi fost voia lui Dumnezeu ÅŸi a sa. Cu toate acestea, moartea Cuvântului a fost pe de-a-ntregul voită, pentru că nu era cu nici un chip supus acestei morÅ£i: El însuÅŸi S-a supus ei, din răbdare ÅŸi de bunăvoie.
SOLIDARITATE OMENEASCÄ‚
În cazul Maicii Domnului, ea era, ca făptură, solidară cu condiÅ£ia adamică ÅŸi, oricare ar fi fost sfinÅ£enia ÅŸi curăÅ£ia ei personală, supusă morÅ£ii ca fiinÅ£ă omenească. Hristos a luat asupra Sa moartea prin „asemănare” cu Omul, deci în chip suveran. Maica Domnului a luat asupra sa moartea promisă oricărei creaturi când ar fi putut să fie scutită de ea ÅŸi s-a arătat mai presus decât cei din vechime, care nu au cunoscut-o. Aici stă toată diferenÅ£a. VoinÅ£a de a muri a Fecioarei este o ascultare faÅ£ă de condiÅ£ia omenească din ascultare către Dumnezeu ÅŸi prin asemănare cu Hristos. Ceea ce este impus prin condiÅ£ia omenească, prin urmările păcatului strămoÅŸesc, ea alege prin unire cu Fiul său, care a ales ceea ce nu era impus nici condiÅ£iei Sale dumnezeieÅŸti, nici condiÅ£iei Sale omeneÅŸti, fără de păcat. Faptul că Maica Domnului ar fi putut, asemenea prorocilor mai înainte pomeniÅ£i, să nu moară, ÅŸi că ar fi fost chiar mai vrednică decât ei de o atare favoare, arată că moartea sa, deÅŸi pe potriva condiÅ£iei omeneÅŸti pe care a moÅŸtenit-o, era o moarte acceptată din ascultare. Iar moartea pe care a primit-o era deja biruită de către Cel Înviat ÅŸi transfigurată de El; era bucuria de a urma pe Fiul ei până la moartea pe care a transfigurat-o. Însă prin aceasta nu s-a îndepărtat de condiÅ£ia tuturor oamenilor, aÅŸa cum nu s-a îndepărtat nici prin zămislirea ei: Dumnezeu ar fi putut s-o zămislească în chip paradisiac; dar nu a voit aceasta, pentru a mântui omenirea aÅŸa cum a aflat-o ÅŸi a curăÅ£it-o El ÎnsuÅŸi în Maria prin Întruparea Sa. O putea ridica până la El fără s-o facă să treacă prin porÅ£ile morÅ£ii; El însă nu a voit aceasta, iar ea a voit ceea ce El a voit, pentru a duce mai departe până la moarte lucrarea curăÅ£itoare de păcatul cel dintâi ÅŸi de legea sa (p. 79). Åži Părintele Serghie rezumă într-o formulă lapidară: „ea nu a învins moartea prin propriile puteri; ci moartea a fost învinsă pentru ea prin puterea lui Hristos”. S-a odihnit în Adormirea sa ÅŸi a fost trezită de Fiul ei la Înviere: „A fost înviată de el ÅŸi s-a făcut astfel făgăduinÅ£a învierii tuturor făpturilor”.
Protopop Marc-Antoine Costa de Beauregard