Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Pascaline a slujit lui Hristos şi Bisericii Lui în cadrul parohiei la înfiinţarea căreia a contribuit, la Louveciennes, din 1977 până în ziua „paştilor”, a adormirii sale întru Domnul, pe data de 26 mai 2015, în perioada Înălţării. Curajoasă, nobilă şi demnă în toată vremea îndelungatei şi dureroasei boli pe care a avut-o de purtat, şi-a dorit până întru sfârşit să participe la viaţa bisericească: prezentă la toate slujbele Săptămânii Patimilor şi chiar şi în noaptea Paştilor, ajutând la pregătirea bisericii, contribuind mereu prin experienţa şi înţelepciunea sa plină de umor şi fineţe.
ORTODOXIA
Botezată în biserica romano-catolică, a hotărât să intre în comuniunea credinţei ortodoxe în 1972. A cunoscut ortodoxia în primul rând prin intermediul culturii ruse. Însă avea o mare bucurie de a participa la viaţa Bisericii noastre în limba sa maternă. Tradiţia ortodoxă, pe care cu dragoste a descoperit-o, nu doar la vechii sfinţi ai Franţei, ci şi în actuala biserică românească, reprezenta pentru ea echilibrul între rigoare şi milostivire. Aceasta era pentru ea tradiţia cea vie a creştinismului, gata să potolească setea duhovnicească a bărbaţilor şi femeilor secolului XXI.
HARISMELE
Exemplu de discreţie, de competenţă teologică şi, fără a fi deosebit înzestrată din punct de vedere muzical, a contribuit la slujirea liturgică prin cântare şi organizarea spaţiului liturgic: Pascaline a fost pentru o întreagă generaţie, un model de discernământ, de sfătuire şi smerenie. Era o persoană foarte veselă, având dragoste de oameni, natură, animale, muzică şi lectură. Am simţit-o cu multă atenţie faţă de nevoile celorlalţi. Avea nobleţe şi demnitate. A primit să poarte crucea de preoteasă, deosebit de grea, aici, în Europa, cu bărbăţie şi credinţă; a asumat această responsabilitate într-un mod exemplar, cu precădere prin prezenţa sa neobosită, fără a se gândi că aceasta ţine de o anumiă funcţie.
PREOŢIA
Pe bună dreptate, atunci când un preot trece la Domnul, se spune că-şi va continua slujirea alături de îngeri pentru mântuirea lumii. Această afirmaţie e adevărată pentru fiecare membru al preoţiei lui Hristos, fie el bărbat sau femeie. Expresia „tu eşti preot în veac” (Evrei 7) se referă la preoţia lui Hristos ca mare Arhiereu. Ea se referă, deci, la preoţia tuturor celor botezaţi, bărbaţi şi femei, şi nu doar la preoţia slujitorilor altarului. Când Domnul cheamă la El o „femeie a bisericii”, cum a fost Pascaline, o cheamă pentru a continua să mijlocească pentru Biserică şi pentru întreaga lume întru preoţia împărătească care este a sa. Aşa şi noi, trebuie să credem că roaba lui Dumnezeu Pascaline, ca multi alţi membri ai poporului lui Dumnezeu, după trecerea celor 40 de zile, va continua, cu mai multă compasiune şi bucurie divină, să slujească, să prăznuiască şi să iubească, în Hristos Care slujeşte, prăznuieşte şi iubeşte în veci. Drepţii care au adormit, nu sunt obiectul pasiv al rugăciunii noastre; ei sunt activi, luând parte la sărbătoarea liturgică, ducându-şi propria cruce pentru fericirea celorlalţi.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team