ORTODOXIA

Botezată în biserica romano-catolică, a ho­tărât să intre în comuniunea credinţei ortodoxe în 1972. A cunoscut ortodoxia în primul rând prin intermediul culturii ruse. Însă avea o mare bucurie de a participa la viaţa Bisericii noastre în limba sa maternă. Tradiţia ortodoxă, pe care cu dragoste a descoperit-o, nu doar la vechii sfin­ţi ai Franţei, ci şi în actuala biserică românească, reprezenta pentru ea echilibrul între rigoare şi milostivire. Aceasta era pentru ea tradiţia cea vie a creştinismului, gata să potolească setea duhov­nicească a bărbaţilor şi femeilor secolului XXI.

HARISMELE

Exemplu de discreţie, de competenţă teolo­gică şi, fără a fi deosebit înzestrată din punct de vedere muzical, a contribuit la slujirea liturgică prin cântare şi organizarea spaţiului liturgic: Pascaline a fost pentru o întreagă generaţie, un model de discernământ, de sfătuire şi smerenie. Era o persoană foarte veselă, având dragoste de oameni, natură, animale, muzică şi lectură. Am simţit-o cu multă atenţie faţă de nevoile celor­lalţi. Avea nobleţe şi demnitate. A primit să poar­te crucea de preoteasă, deosebit de grea, aici, în Europa, cu bărbăţie şi credinţă; a asumat aceas­tă responsabilitate într-un mod exemplar, cu pre­cădere prin prezenţa sa neobosită, fără a se gân­di că aceasta ţine de o anumiă funcţie.

PREOŢIA

Pe bună dreptate, atunci când un preot tre­ce la Domnul, se spune că-şi va continua sluji­rea alături de îngeri pentru mântuirea lumii. Această afirmaţie e adevărată pentru fiecare membru al preoţiei lui Hristos, fie el bărbat sau femeie. Expresia „tu eşti preot în veac” (Evrei 7)   se referă la preoţia lui Hristos ca mare Arhiereu. Ea se referă, deci, la preoţia tuturor celor botezaţi, bărbaţi şi femei, şi nu doar la preoţia slujito­rilor altarului. Când Domnul cheamă la El o „femeie a bisericii”, cum a fost Pascaline, o cheamă pentru a conti­nua să mijlocească pentru Biserică şi pentru întreaga lume întru preoţia îm­părătească care este a sa. Aşa şi noi, trebuie să credem că roaba lui Dumnezeu Pascaline, ca multi alţi membri ai poporului lui Dumnezeu, după trecerea celor 40 de zile, va con­tinua, cu mai multă compasiune şi bucurie divină, să slu­jească, să prăznuiască şi să iubească, în Hristos Care slujeşte, prăznuieşte şi iu­beşte în veci. Drepţii care au adormit, nu sunt obiectul pasiv al rugăciunii noastre; ei sunt activi, luând parte la sărbătoarea liturgică, ducându-şi propria cruce pentru fericirea celorlalţi.