Adaugat la: 10 Aprilie 2008 Ora: 15:14

Să ne curățim simțirile!

Să ne curățim simțirile!

Ar trebui să știm din Scrierile Părinților sau dacă nu, atunci din sfintele slujbe pe care le auzim cu toții, că Învierea lui Hristos nu este o simplă readucere la viață a unui om mort, cum a fost cazul cu fiica lui Iair, cu fiul văduvei din Nain, sau cu Lazăr, prietenul Domnului. Dacă în toate aceste cazuri învierea nu a așezat trupurile lor într-o condiție deosebită de starea lor de dinaintea morții, ar trebui să știm că prin Sfânta Înviere în trupul Mântuitorului s-a petrecut o profundă prefacere – Hristos a ieșit cu trupul din mormânt fără să „strice pecețile” gropii „pecetluită de cei fără de lege” și fără să miște din loc piatra mormântului.

În acest sens, dacă admirăm și ne închinăm pseudo-tablourilor Învierii de inspirație apuseană, care ni-L înfățișează pe Hristos înviat deasupra mormântului descoperit!, asta înseamnă că suntem departe de învățătura Bisericii noastre, care ne spune limpede că: Hristos, pecetluit fiind mormântul, a ieșit din acesta „precum S-a născut din Născătoarea de Dumnezeu” (cf. Stihirile Învierii), sau în altă parte că: „precum ai ieșit din groapa pecetluită, așa ai intrat și la ucenicii Tăi, prin ușile încuiate, arătându-le lor patimile trupului, pe care le-ai primit, Mântuitorule (...)”.

Apoi, nu se poate să nu ne surprindă faptul că aceste reprezentări, străine de dreapta credință, ni-L arată pe Hristos înviat și singur! – „O levitație solitară ce pare sa glorifice Învierea ca performanță ireductibilă” (Sorin Dumitrescu).

Spre deosebire de ele, icoanele ortodoxe ale Învierii subliniază urmările Jertfei mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu și a Învierii Sale: zdrobirea puterii morții „cu moartea pe moarte călcând”. Hristos, care aici nu mai e singur, cu „palma cea începătoare de viață” răpește pentru totdeauna iadului pe Adam și Eva. Toți „cei din tainițele cele mai întunecoase” se grăbesc spre lumină „cu picioare sprintene, lăudând Paștile cele veșnice”. Evenimentul răscolește întreg regatul întunericului. În el diavolul zace legat în lanțuri, iar forțele biruite ale iadului sunt reprezentate simbolic printr-o mulțime împrăștiată de lanțuri rupte, de chei, cuie și zăvoare.

Aceasta este imaginea Învierii consacrată de tradiția Bisericii noastre. Dar pentru ca să ne pronunțăm în favoarea ei și nu a celei de inspirație apuseană, ar trebui – cum zice imnograful – „să ne curățim simțirile ca să-L vedem pe Hristos strălucind cu neapropiată lumină a Învierii. ªi, cântându-I cântare de biruință, luminat să-L auzim zicând: Bucurați-vă!”.

Pr. Ioan Gînscă

Să ne curățim simțirile!

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni