Copila mea,

Nu ÅŸtiu să-Å£i spun cum am făcut asta, pentru că s-a făcut „de la sine” în clipa în care am crezut că mâinile Lui sunt braÅ£e deschise pentru a mă îmbrăÅ£iÅŸa. A fost o credinÅ£ă fără nicio dovadă! A fost ca o aruncare în gol! Dacă nici El nu era adevărat, oricum nu mă mai interesa nimic! Și El este adevărat ÅŸi Adevărul! În braÅ£ele Lui durerea ÅŸi suferinÅ£a n-au dispărut, ba, de multe ori, au fost ÅŸi mai acute, dar au ÅŸi fost pline de prezenÅ£a Lui iubitoare, de bucuria pli­nă de sens de „a fi” ÅŸi de o nouă credinÅ£ă. CredinÅ£a ca dar! Această credinÅ£ă mi-a mutat privirile de la ce simt sau trăiesc la sensul lor de dincolo de ce este acum ÅŸi aici.

Cere ÅŸi tu, Copil drag, această credinÅ£ă ÅŸi ea te va învăÅ£a toate. Calea este rugăciunea vorbire cu Domnul în toată clipa! CiteÅŸte Evangheliile, mergi la Liturghie, spovedeÅŸte-te ÅŸi împărtăÅŸeÅŸte-te ÅŸi El va lucra dărâmând meterezele fricii din inima ta.

Cu dragoste ÅŸi încredere,

Maica Siluana