Draga mea S.,

Da, Domnul este absent din ini­mile acelora care-I refuză pre­zenÅ£a aÅŸa cum S-a revelat El prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Nu este însă absent din vieÅ£ile oamenilor ÅŸi din istorie, ci lucrează pururea, fie în exterior, fie înă­untrul inimii ÅŸi vieÅ£ii oamenilor, conform liberului arbitru al fiecăruia.

Tot ceea ce se întâmplă în lume are loc în logica acestei lumi, care e guvernată de rău, iar nu de Domnul.

Domnul însă este prezent ÅŸi lucrează în această lume Å£inând-o în existenÅ£ă ÅŸi în res­pect pentru libertatea oamenilor. Doar res­pectând libertatea lor, Domnul îi poate adu­ce pe oameni în ÎmpărăÅ£ia iubirii Sale.

Toate durerile acestei lumi sunt dureri ale naÅŸterii „de Sus” a omului, ale naÅŸterii omului în Hristos ÅŸi a lui Hristos în fieca­re om. Domnul a simÅ£it ÅŸi simte toate aces­te dureri, prin asumare, în ÎnsuÅŸi Trupul Său. Noi nu cunoaÅŸtem încă în profunzi­me rolul ÅŸi urmarea acestei lucrări a lui Dumnezeu. Noi judecăm după trup, cu­getăm cele ale trupului. Mai mult, de cele mai multe ori, nu suntem preocupaÅ£i de­cât de destinul nostru în această lume.

Cu mintea aceasta căzută ÅŸi limitată la viaÅ£a în această lume nu putem înÅ£elege nici taina mântuirii, nici taina fărădelegii.

Taina mântuirii este lucrarea lui Dumnezeu în lume, dar ÅŸi taina fărădelegii este tot o lucrare a Sa, în sensul că El o în­găduie. Această îngăduinÅ£ă a lui Dumnezeu nu e pasivitate, nu e neputinÅ£ă, ci putere ma­nifestată ca răbdareÅŸi îndelungă răbdarepli­ne de aÅŸteptare a celor care făptuiesc fără­delegea în lume. Dumnezeu nu e o victimă neputincioasă a fărădelegii creaturilor Sale, ci Iubire vie ÅŸi lucrătoare cum mintea noas­tră nu poate cuprinde încă. Dar putem, dacă voim, să fim slujitori ai Acestei Iubiri ÅŸi nu potrivnici.

Ce putem face acum? Acum suntem chemaÅ£i la pocăinÅ£ă pentru noi înÅŸine (ÅŸi pentru întreaga lume, cei care pot) ÅŸi să nu-L hulim pe Dumnezeu. Această atitu­dine ne va ajuta să cunoaÅŸtem Adevărul în Duhul Sfânt. Se cuvine să dăm crezare cuvintelor Sfântului Apostol: „Căci soco­tesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va desco­peri” (Rom 8, 18).

Se cuvine să cerem iară ÅŸi iară tămă­duirea, iar nu răzbunare sau dreptate! Să-L chemăm pe Duhul Sfânt, care ne va învă­Å£a toate ÅŸi ne va duce la Adevărul ÅŸi Dreptatea pe care le dorim.

VedeÅ£i, S., prin această jertfă a duhu­lui, prin această răstignire a felului nostru de a gândi vine bucuria de a cunoaÅŸte dra­gostea lui Dumnezeu pentru noi ÅŸi pen­tru lumea Sa. Nu această lume, ci lumea Sa, „întreaga creaÅ£ie”, „care suspină ÅŸi su­feră durerile naÅŸterii” ÅŸi „aÅŸteaptă cu ne­răbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu” „Căci făptura a fost supusă deÅŸertăciunii, nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu nădejde, pentru că ÅŸi făptura însăÅŸi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaÅŸă la libertatea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8, 20-21).

AÅŸadar, noi, dumneavoastră ÅŸi cu mine, ÅŸi toÅ£i cei care sunt mădulare vii ale Bisericii, „care avem arvuna Duhului”, avem datoria să nu deznădăjduim orica­re ar fi contextul istoric în care trăim ÅŸi să mărturisim credinÅ£a cea adevărată prin în­săÅŸi viaÅ£a noastră, prin felul nostru de a fi, prin rugăciune.

Åžtiu că este greu de primit, dar aceas­ta este Calea cea strâmtă care ne duce la libertate, care ne scoate din robie!

Este greu, dar dacă avem credinÅ£ă, gre­utatea aceasta e purtată împreună cu Domnul Care spune: „Povara Mea este uÅŸoară”. Durerea ta, durerea lumii, este chiar povara pe care Domnul o poartă din dragoste pentru noi ÅŸi pentru lumea Sa.

Când Îi dăm Lui durerea noastră, ea de­vine uÅŸoară pentru că e trăită ca naÅŸtere în ÎmpărăÅ£ie! Trăită, nu închipuită! Aceasta este nebunia Crucii prin care a venit bu­curia la toată lumea!

Cine nu primeÅŸte durerea ca durere de naÅŸtere, prin pocăinÅ£ă, rămâne pradă împotrivirii ÅŸi revoltei care sfârÅŸesc întot­deauna în hulirea lui Dumnezeu (vezi Ap 16, 11).

Dragă S., aÅ£i văzut deja că, ocolind Crucea, nu scăpăm de suferinÅ£ă. Mai mult, ne scufundăm ÅŸi mai adânc în ea!

Cu nădejdea că veÅ£i înÅ£elege în Domnul cuvintele mele, vă îmbrăÅ£iÅŸez în Hristos Domnul nostru, cu dragoste ÅŸi rugăciune,

Maica Siluana