În ultima zi din vacanţa sa la ţară, stând pe prispa casei, un băiat îi ceru sfatul bunicului său. Era nedumerit şi nu ştia de ce îi venea uneori să facă şi lucruri rele. Se simţea câteodată de parcă în el ar fi doi copii, unul care l-ar trage spre lucruri bune, iar celălalt spre lucruri rele. Cu aceeaşi gură şi se ruga şi înjura, la fel cum cu aceeaşi mână şi mângâia şi lovea.

Bătrânul ascultă cu atenţie mărturisirea nepotului său, după care îi explică:

- Dragul meu, în interiorul fiecăruia dintre noi se dă o luptă nevăzută. Ea poate fi asemănată cu bătălia dintre doi lupi, unul fiind rău, furios, lacom şi mincinos, iar celălalt bun, blând, cumpătat şi conştiincios.

Nepotul stătu o clipă pe gânduri, apoi întrebă:

- Şi care lup va învinge, bunicule?

- Cel pe care îl hrăneşti, răspunse simplu bătrânul.

***

Ostaşii care se aruncă în această luptă sunt toţi creştinii. Conducătorul lor este Domnul nostru Iisus Hristos, însoţit de toţi coloneii şi căpitanii Săi, adică de toate cetele îngerilor şi ale sfinţilor. Câmpul de bătălie în mijlocul căruia are loc acest război este inima noastră. (Sfântul Nicodim Aghioritul)