Adaugat la: 1 Octombrie 2008 Ora: 15:14

1 octombrie: pomenirea sfântului Remi, episcop de Reims şi apostol al Francilor

1 octombrie: pomenirea sfântului Remi, episcop de Reims şi apostol al Francilor

Naşterea sfântului Remi a fost vestită părinţilor săi, pe atunci înaintaţi în vârstă, de către un sfânt pustnic cu numele Montan (438). În vremea tinereţii, acest băiat distins s-a dedicat cu folos studiului ştiinţelor sacre şi profane, iar mai apoi s-a retras pentru a duce o viaţă solitară într-o căsuţă aproape de Laon. Purtarea sa era într-atât de edificatoare încât, atunci când scaunul episcopal de Reims a rămas vacant, clerul şi poporul oraşului au venit să îl rupă din această izolare a sa pentru a-l numi episcop, deşi nu avea decât douăzeci şi doi de ani. La hirotonirea sa, sfântul răspândea o mireasmă dumnezeiască iar fruntea-i era strălucitoare.

Tânărul ierarh a devenit în scurt timp cea mai renumită personalitate din Belgia şi din nordul Galiei. Prin propovăduirea sa înflăcărată, îi convertea pe păgâni, iar pe arieni îi aducea la pocăinţă. A întemeiat mai multe eparhii, cărora le-a rânduit păstori şi le-a insuflat locuitorilor acestor regiuni, devastate de recentele invazii barbare, dragostea de vrăjmaşi, negrija faţă de cele vremelnice şi dorirea de bunătăţile cele mai presus de lume. Pretutindeni unde propovăduia, adevărul învăţăturii sale era întărit de numeroase minuni şi, prin rugăciunea sa, îi vindeca pe bolnavi şi îi slobozea pe îndrăciţi. Într-o bună zi, când în oraş se declanşase un incendiu, sfântul s-a aruncat în flăcări şi astfel le-a îndepărtat.

În aceşti ani când Occidentul roman se stingea sub povara invaziilor barbare, Galia era ocupată la sud de către vizigoţi şi burgunzi, partizani ai arianismului, pe malurile Rinului de către alamani, iar la nord de franci, încă păgâni. La moartea tatălui său Childéric, în anul 482, Clovis – care nu avea pe atunci decât cincisprezece ani – a devenit căpetenia asprilor războinici franci. Acesta era încă închinător la idoli, însă îi admira pe călugări, şi avea evlavie profundă faţă de episcopii drept-slăvitori, îndeosebi faţă de Remi, ale cărui sfaturi înţelepte le urma. În anul 793, Clovis s-a căsătorit cu sfânta Clotilda [3 iunie], care a avut asupra sa o înrâurire binefăcătoare.

Înfruntându-i pe alamani în bătălia de la Tolbiac (496), pe când trupele sale băteau în retragere, Clovis s-a întors spre Dumnezeul Clotildei şi al lui Remi. Ruga i-a fost împlinită, iar victoria sa a fost una răsunătoare. Atunci Clovis a luat hotărârea de a se converti la creştinism şi l-a rugat pe sfântul Remi să-i facă cunoscute temeliile credinţei. La auzul descrierii de către vlădică a evenimentelor care au însoţit Sfintele Patimi ale lui Hristos, mărinimosul războinic a exclamat: „Ah! De aş fi fost acolo cu francii mei, L-aş fi eliberat!” Doi ani mai târziu, (25 decembrie 498 sau 499), căpetenia barbarilor a convocat la Reims pe toate personalităţile de seamă ale regatului, precum şi pe cele de dincolo de graniţă, pentru a lua parte la botezul său. În noaptea de dinaintea sfintei slujbe, sfântul Remi i-a adunat pe rege şi pe cei din suita acestuia în biserică pentru a le vorbi cu măiestrie retoricească despre deşertăciunea zeilor mincinoşi şi despre marile taine ale religiei creştine. Atunci biserica s-a umplut de o lumină şi de o mireasmă dumnezeiască, şi s-a auzit o voce venită de sus care a spus: „Pacea fie cu voi!”. Când a sosit cilpa cufundării regelui în apele naşterii din nou, Remi i-a spus: „Pleacă-ţi capul, falnice Sicambru, slăveşte ce ai ars şi arde ce-ai slăvit”. Când vlădica a ajuns la momentul mirungerii noului botezat cu sfântul şi marele Mir, şi-a dat seama că nu mai era mir. Atunci şi-a ridicat ochii spre Domnul într-o rugă fără cuvinte, şi un porumbel alb a coborît din cer, având în cioc o stilcuţă plină cu un lichid făcător de minuni. Două dintre surorile suveranului şi trei mii de nobili şi soldaţi au fost botezaţi odată cu Clovis, lucru care a marcat conversiunea definitivă a acestui popor barbar şi naşterea naţiunii franceze creştine. Sub păstorirea duhovnicească a lui Remi, Clovis – acest nou Constantin – a continuat apoi unificarea populaţiilor barbare şi galo-romane în Galia, şi şi-a întărit poporul în adevărata credinţă.

În anul 533 sfântul Remi, ajuns la o vârstă înaintată, a orbit. Stăruind în rugăciune şi nădejde, a fost vindecat în chip minunat, şi a putut săvârşi pentru ultima dată Dumnezeiasca Liturghie înainte de a se uni cu ceata sfinţilor.

Traducere din limba franceză de Ioana Căpitaneanu

1 octombrie: pomenirea sfântului Remi, episcop de Reims şi apostol al Francilor

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni