Când Iosif şi Maria erau în drum spre Betleem, un înger a chemat în ascuns toate animalele laolaltă, pentru a alege câteva dintre ele, care să vină în ajutorul sfintei familii.

Primul, după cum era de aş­teptat, se prezentă leul. „Numai un rege este vrednic să-i slu­jească Domnului lumii, mugi el. Îi voi sfârteca pe toţi cei care se vor apropia prea mult de prunc". „Tu eşti prea furios", îi spuse îngerul.

După aceea se furişă în faţă vulpea. Cu o faţă nevinovată spu­se: „O voi aproviziona bine. Pentru copilul lui Dumnezeu voi procura mierea cea mai dulce şi în fiecare dimineaţă voi pune pe masă o găină". „Tu eşti prea vi­cleană", îi spuse îngerul.

Imediat veni păunul. Zgomotos se împăună şi-şi etală străluci­rea penajului său. „Vreau să îm­podobesc staulul de oi mai fru­mos decât a împodobit Solomon templul său", spuse acesta. „Tu eşti prea cochet", îi spuse înge­rul.

Rând pe rând, multe animale şi-au lăudat talentele şi calităţile lor. Dar degeaba.

În cele din urmă, îngerul arun­că privirea încă o dată afară, pe câmp, şi observă cum un bou şi un măgar trăgeau din greu la plu­gul unui ţăran. Îngerul i-a che­mat şi pe aceştia aproape şi le-a spus: „Ce puteţi oferi voi prun­cului?" „Nimic, spuse măgarul lă­sând trist urechile în jos. Noi, în afară de umilinţă şi răbdare, n-am învăţat nimic, căci toate celelalte ne-au adus întotdeau­na numai bătaie". Boul, puţin cam timid, obiectă: „Totuşi, poate cândva am putea fi şi noi de fo­los. Cel puţin să alungăm cu co­zile noastre muştele din grajd". Îngerul le spuse: „Voi sunteţi aceia de care am nevoie".

Nu uita: SMERENIA este sarea virtuților!