Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
1. Înainte de a aborda Evanghelia care a dat numele acestei duminici, se cuvine mai întâi să o situăm din punct de vedere liturgic.
Ritul bizantin, ca toate riturile orientale, nu cunoaşte decât un singur ciclu liturgic anual: ciclul pascal, ciclul Mântuirii. Celelalte sărbători, chiar „majore", sunt încadrate printre „sărbătorile fixe" adică izolate şi legate de o dată fixă. În vreme ce în Apus, în afară de ciclul pascal, care rămâne central, a apărut progresiv şi ciclul Naşterii Domnului, ciclul Întrupării Cuvântului, care ar trebui să fie numit mai degrabă „ciclul Teofaniilor", deoarece cuprinde toate manifestările lui Dumnezeu, începând de la Naşterea lui Hristos până la Botezul Său (Teofania). Cum tot ceea ce priveşte Crăciunul, în plan liturgic, a fost preluat de la Paşti, a rezultat deci un ciclu liturgic complet, cu o pregătire (Adventul, care dura 40 de zile în Galia1), sărbătoarea însăşi, sărbătorile „satelite" (Închinarea Magilor, Sfinţii Inocenţi, Botezul Domnului) şi un timp de după sărbătoare, care se sfârşea cu perioada dinainte de post („gesimele").
În Răsărit, ţinând cont de importanţa istorică şi teologică a Crăciunului, s-a instituit totuşi un „Post al Naşterii Domnului", care este singura pregătire pentru această sărbătoare, de natură ascetică şi nu liturgică. Există totuşi o excepţie, care priveşte duminica dinaintea Crăciunului, în care se citeşte „Genealogia". Alegerea acestei Evanghelii, în acest moment anume, este una dintre marile bogăţii liturgice ale Răsăritului legate de sărbătoarea Naşterii Mântuitorului (la care se cuvine să adăugăm admirabilele stihiri ale „Îndoielii lui Iosif", repartizate de-a lungul Ceasurilor Împărăteşti ale Paramoniei2 Crăciunului), care nu are echivalent în Apus.
Acum să trecem la abordarea conţinutului Evangheliei. Ea cuprinde două părţi distincte: „genealogia" propriu-zisă (1-17) şi „naşterea lui Iisus Hristos" (18-25), care este de fapt centrată pe „Îndoiala lui Iosif" (adevărata istorisire a naşterii Mântuitorului se găseşte la Sf. Luca, 2, 1-20).
Trebuie să amintim mai întâi că există două genealogii ale lui Hristos în Evanghelie, una la Sf. Matei, care este „descrescătoare" (pleacă de la Avraam pentru a ajunge la Hristos), şi una la Sf. Luca (3, 23-38), „crescătoare" (pleacă de la Hristos pentru a urca până la Adam, iar apoi la Dumnezeu). Iar locul lor nu este acelaşi: cea de la Sf. Matei deschide această Evanghelie, ca un preambul la tot restul; cea de la Sf. Luca este situată imediat după Botezul lui Iisus, când a fost revelat tuturor ca fiind Mesia-Hristos - ca o confirmare a acestei revelaţii dumnezeieşti, înainte ca El să-Şi înceapă viaţa publică, misiunea Sa.
Ambele au în acelaşi timp un caracter simbolic şi istoric şi sunt complementare, fără a fi identice3. Sf. Matei voia să arate că Iisus era cu adevărat Om, iar Sf. Luca voia să arate că era cu adevărat Fiu al lui Dumnezeu şi deci Dumnezeu. Iisus este amândouă: Dumnezeu şi Om. Ambele sunt încredinţări adresate evreilor (mai cu seamă cea a lui Matei) şi „neamurilor” (mai cu seamă cea a lui Luca), dovezi că Iisus este cu adevărat Mesia cel vestit de Lege şi de Proroci. În ambele există un cuvânt-che- ie, care revine ca un leitmotiv: la Sf. Matei, acesta este „a zămislit”, iar la Sf. Luca „fiul lui”. Evanghelia de la Sf. Matei, care este numită şi Evanghelia Evreilor, a fost scrisă în ebraică şi pentru evrei4: „a zămislit” revine fără încetare pentru că destinul lui Israel era să zămislească pe Mesia [după trup5]. Matei vrea să arate că Israel şi-a îndeplinit misiunea, a făcut voia lui Dumnezeu: este slava lui Israel6. Evanghelia de la Sf. Luca, scrisă de către un medic de cultură greacă, de fel din Antiohia şi colaborator al Sf. Pavel, este mai universală şi clar orientată către „neamuri”7: pentru ne- evrei, aspectul iudaic al lucrurilor era secundar; era mai cu seamă important să li se arate că Iisus Hristos era Fiul lui Dumnezeu şi că deci mesajul Său privea întreaga omenire.
Acum să aprofundăm Genealogia după Sf. Matei. „Genealogie” şi „Facere” sunt practic unul şi acelaşi termen: termenul grec este genesis,care înseamnă naştere sau origine8. Primul verset este un titlu, un rezumat: „Cartea neamurilor (genealogia) lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam”. Încă de la aceste cuvinte, Evanghelistul se adresează limpede inimii evreilor: toţi evreii ştiau, într-adevăr, că Mesia trebuia să fie fiul lui David9 şi se socoteau ca fii ai lui Avraam (pe care îl numeau părintele nostru).
Apoi începe genealogia însăşi. Ea porneşte de la Avraam pentru că el a fost cel dintâi care L-a ascultat pe Dumnezeu, primul după căderea Omului care a ascultat pe adevăratul şi singurul Dumnezeu, lepădând pe idoli, ceea ce i-a adus numele de „Părintele credincioşilor" izvor şi origine a tuturor credincioşilor în adevăratul Dumnezeu. Pentru aceasta, Dumnezeu a făcut un legământcu el, pecetluit de o făgăduinţă:I-a făgăduit urmaşinenumăraţi, în vecii vecilor. Scopul Sf. Matei este de a arăta că Iisus este adevăratul urmaş şi posteritatea lui Avraam. Această posteritate este nenumărată, pentru că Hristos - Noul Adam - recapitulează în sine pe toţi oamenii, şi fără sfârşit, pentru că Hristos, ca Dumnezeu, este veşnic, fără început şi fără sfârşit. Apoi vin Isaac si Iacov. Aici avem începutul genealogiei triadei Patriarhilor. Hristos va spune El Însuşi că Dumnezeu este „Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov" (Mt. 22, 32).
2. Toţi strămoşii lui Hristos după trup fac parte din 3 grupuri a câte 14 neamuri. Bineînţeles, este vorba de numere simbolice. 14 este 7 x 2, adică plinătatea zidirii (7) înmulţită cu numărul Fiului Omului (2), ceea ce arată că scopul Creaţiei era unirea omului cu Dumnezeu. Iar aceasta se reproduce de 3 ori, ceea ce înseamnă că este voia celor 3 Persoane dumnezeieşti. Se mai poate observa că avem de 3 ori 2 x 7, adică de 6 ori 7. Or, 6 este numărul Omului (creat în cea de-a 6-a zi) şi al căderii (Omul a refuzat să treacă la 7, unirea cu Dumnezeu, theosis): a rămas întors către sine însuşi, către 6 [666 este numărul lui Antihrist10, numărul Fiarei, refuzul absolut al întrupării Cuvântului, al iubirii dumnezeieşti şi al unirii cu Dumnezeu: este un „nu" spus Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt]. Aici avem de 6 ori acceptarea lui 7, şi prin grupuri de trei, ca şi cum la fiecare ciclu istoric Israel ar zice „da" întrupării Cuvântului, mântuirii şi îndumnezeirii. Satan insuflase Omului să spună de trei ori nu Dumnezeieştii Treimi (666); omul, în persoana lui Avraam şi a urmaşilor săi, spune de şase ori da, pentru a compensa şi a răscumpăra refuzul său iniţial inspirat de Satan. Israel plineşte ceea Adam şi Eva refuzaseră. Această simbolistică sacră subliniază credincioşia faţă de Dumnezeu a urmaşilor lui Avraam. Ca răspuns, Dumnezeu este credincios făgăduinţei Sale: a trimis pe Fiul Său pentru a mântui pe Om şi lumea.
14 x 3 = 42 neamuri: acest lucru corespunde aproximativ istoriei (Avraam a trăit în jurul anului 1853 Î.Hr.: suntem, în linii mari, în limitele cronologiei). Cuvântul „a zămislit” apare de 39 de ori: dacă o adăugăm pe Maria, avem 40, care este numărul pregătirilor şi al ascezei (postul). La sfârşitul acestor 40 se află rodul duhovnicesc desăvârşit: naşterea, după trup, a Cuvântului lui Dumnezeu în omenire. Este cel mai mare efort ascetic al omenirii: a fost nevoie de douăzeci de veacuri pentru a lumina, a curăţi firea omenească cea căzută şi pentru a „ţese" trupul şi sufletul Mariei. Hristos s-a întrupat atunci când omenirea a fost gata. Trebuia mai întâi ca ea să dea acest mărgăritar, pe Maria, peştera duhovnicească, sânul în care Cuvântul lui Dumnezeu Se putea sălăşlui.
Această genealogie este încadrată de doi „da", la început şi la sfârşit: cel al lui Avraam, care a făcut toate cu putinţă, şi cel al Mariei, care a plinit toate. „Da"-ul Mariei pecetluieşte „da"-ul lui Avraam. Aceşti doi da, care sunt de fapt unul singur, sunt „da”-ul omenirii către Dumnezeu. Fără acest da, harul nu putea face nimic: Dumnezeu nu S-ar fi putut întrupa. Întruparea este o sinergie între Dumnezeu şi Om, între harul dumnezeiesc şi voinţa liberă a Omului.
Este o genealogie prin bărbaţi11 (masculină), deoarece este „legală”, după Legea lui Moise. Iisus a venit să plinească Legea (şi nu să o nimicească). Insă după cea de-a 39-a zămislire este o ruptură: se ajunge la o femeie, Maria. Aici apare o răsturnare sintactică ce corespunde cu o răsturnare duhovnicească: trecem de la Lege la har. Timp de 41 de neamuri, femeia se defineşte prin raportare la bărbat (două exemple: Booz a zămislit pe Obed din Ruth; regele David a zămislit pe Solomon din femeia lui Urie). Acest lucru este legat de păcatul Evei, care a ascultat de şarpe, şi de judecata lui Dumnezeu („atrasă vei fi către bărbatul tău, iar el te va stăpâni...” - Fac 3, 16). Pornind de la Maria, avem o răsturnare a valorilor: Iosif, soţul ei după lege, este definit prin raportare la ea („Iacov a zămislit pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut.”). Femeia şi-a regăsit libertatea şi demnitatea. Maria o răscumpără pe Eva: ea este noua Evă. Pentru acest motiv ea poate să-L zămislească pe Mesia. Evanghelia este precisă: Maria, „din care S-a născut Iisus, Care Se cheamă Hristos [Mesia]”. Iisus S-a născut exclusiv dintr-o femeie, Maria. Şi aici nu se spune „zămislit”, ci „născut”12, pentru că Fiul Cel mai dinainte de veci este „zămislit din Tatăl mai înainte de toţi vecii”, după cum o spune Crezul (în textul grec).
Am trecut, după 2000 de ani de eforturi ascetice, de pocăinţă şi de rugăciune, de la era Legii, adică a căderii, la cea a harului, adică a Mântuirii. Cu toate acestea, femeile nu sunt complet excluse din această genealogie: patru dintre ele sunt pomenite, înainte de Maria. Or, toate patru, cu toate că din punct de vedere personal sunt nevinovate (şi chiar admirabile), reprezintă fie situaţii de cădere, fie încălcări ale Legii (Tamar, nora lui Iuda, a fost silită să se culce cu socrul său pentru a putea zămisli, din pricina refuzului lui Onan de a face acest lucru13; Rahab este prostituata din Ierihon care i-a ajutat pe israeliţi; Ruth este o străină, o moabită, ceea ce era contrar Legii; femeia lui Urie, Beth-Sheba, a fost silită de David să se culce cu el, apoi acesta din urmă l-a trimis pe soţul ei, pe Urie, la luptă pentru a fi omorât). Scopul este să se pună în evidenţă faptul că Maria, cea de-a 5-a numită, este o fecioară neprihănită.
3. Genealogia este structurată în trei grupuri, ce reprezintă trei cicluri istorice:
Aceste trei cicluri sau etape sunt simbolul unei întregi istorii duhovniceşti a omenirii: ele reprezintă triada soteriologică a destinului Omului, în trei „eoni” (Paradis – Cădere – Îndumnezeire). Este o triadă dinamică, în care cea de-a treia etapă (încoronarea) este superioară etapei iniţiale (ceea ce este conform cu pilda Fiului risipitor). Este plinirea cugetului dumnezeiesc, a planului lui Dumnezeu.
Când privim la această genealogie, ne dăm seama că ea cuprinde sfinţi, ca Avraam, Isaac şi Iacov, oameni obişnuiţi, despre care nu ştim prea multe, şi păcătoşi, ca Ahaz şi Manase. Poate părea surprinzător că şi păcătoşii au luat parte la zămislirea lui Mesia. Acest lucru are mai multe înţelesuri. Primul este că e vorba aici de omenire aşa cum este ea (şi aşa cum suntem cu toţii, fiecare dintre noi). Însă tocmai această omenire Hristos a venit să o asume şi să o mântuiască: Iisus S-a pogorât din Cer pentru a mântui ceea ce era pierdut. Această genealogie este imaginea lumii. În aceste personaje istorice, reale, fiecare dintre noi se poate recunoaşte şi deveni în chip tainic un „strămoş al lui Hristos”, dacă primeşte să fie înscris în acest neam de regi. Prin Israel, întreaga omenire a zămislit pe Hristos.
Al doilea înţeles este legat de cel dintâi: harul Duhului Sfânt ajunge să se strecoareîn labirintul sufletelor noastre, printre ezitările noastre, credinţa şi îndoielile noastre, înaintările şi întoarcerile noastre, calităţile şi defectele noastre, faptele noastre bune şi păcatele noastre. Dumnezeu nu Se descurajează niciodată. Planul lui Dumnezeu se împlineşte întotdeauna, orice s-ar întâmpla, căci El a spus: „cuvântul Meu care iese din gura Mea... nu se întoarce către Mine fără să dea rod"15. Ca şi ploaia care cade peste toate felurile de pământuri şi reuşeşte să pătrundă pentru a le face să rodească, tot aşa şi harul poate pătrunde în toate felurile de suflete şi să dea rod. Chiar când au păcătuit, toţi aceşti bărbaţi (şi aceste femei) au fost acolo, la locul lor, în clipa în care trebuia, şi au plinit ceea ce aveau de făcut: au dat viaţă. Aceasta este taina firii omeneşti în unirea ei. Există un fapt istoric care poate servi drept ilustrare a acestui lucru: strămutarea la Babilon (ce reprezintă unul dintre cele două momente de răscruce, o ruptură). Or, este vorba despre o pedeapsă dumnezeiască, vestită de Proroci, pentru păcatele lui Israel şi ale lui Iuda. Iar pornind din acest moment coborâtorii din regele David nu vor mai domni (Israelul va fi mereu ocupat de mari puteri). Cu toate acestea, neamul lor regesc va continua să existe, discret şi anonim, şi până la urmă va zămisli pe Iosif, soţul după lege al Mariei. Ceea ce era important în ochii lui Dumnezeu nu era puterea, faima, rolul politic, ci aspectul simbolic şi duhovnicesc: era neamul de regi ales de Dumnezeu, pentru că regele David fusese plăcut lui Dumnezeu, pentru că era un chip împărătesc dumnezeiesc, chiar dacă mai apoi a căzut (însă pocăinţa îi va fi pe măsura căderii sale).
Această carte a neamurilor este o mărturisire de credinţă în întruparea Cuvântului. Însă este şi o şcoală a nădejdii şi a stăruinţei. Ea îndreptăţeşte ceea ce psihologii creştini numesc terapia transgeneraţională, care constă în a aduce pocăinţă dinaintea lui Dumnezeu pentru strămoşii săi, în a „răscumpăra vremea". Fiecare dintre noi, chip al lui Hristos-Dumnezeu, este chemat să conlucreze la răscumpărarea neamului său şi a întregii omeniri.
Note:
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team