Congresul Internaţional consacrat părintelui Dumitru Stăniloae

Participanţii, veniţi din mai multe ţări – Franţa (doi invitaţi de la Centrul Ortodox de Studii şi Cercetări „Dumitru Stăniloae" de la Paris, printre care şi decanul acestuia, părintele Jean Boboc), Belgia, Elveţia, Grecia, Rusia, Germania şi Statele Unite (reprezentate mai cu seamă de către episcopul sârb Mitrofan) –, s-au bucurat de o primire călduroasă la Centrul Social şi Cultural „Sfântul Apostol Andrei". Au fost reprezentate, adesea prin decanii lor, diverse facul­tăţi de Teologie din România („Patriarhul Iustinian" de la Bucureşti; „Dumitru Stăniloae" din Iaşi; „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca; „Andrei Şaguna" din Sibiu; „Valahia" din Târgovişte; „Ilarion V. Felea" din Arad; „Ovidius" din Constanţa), ca şi Institutul de Teologie Protestantă de la Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu. Alături de română, s-au făcut auzite mai multe limbi: franceza, greaca, rusa, engleza şi germana, mai ales. Schimburi deosebit de fructuoase au avut loc şi în momentul pauzelor şi al meselor, momente dedicate prin excelenţă dialogului liber. Doamna Lidia Stăniloae-Ionescu, fiica Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, a îmbogă­ţit mult Congresul cu mărturiile şi amintirile personale pe care le-a adus atât în expunerea sa, cât şi în diferitele sale intervenţii.

Tema generală reţinută de Patriarhie a fost „Receptarea operei Părintelui Dumitru Stăniloae în zilele noastre" Este vorba despre o operă imensă – traducerea Filocaliei îmbogăţită cu texte româneşti, nenumărate articole în Telegraful român,studii teologice şi antropologice, mai ales în Theologia Dogmatică Ortodoxăşi în Chipul nemuritor al lui Dumnezeu.Termenul „receptare" avea ca vocaţie să călăuzească reflecţia asupra impactului intelectual, cultural şi social al acestor mari texte ale gândirii universale contemporane. S-a observat că această influenţă este foarte inegală în funcţie de regiunile de pe glob; chiar si în România, eforturile pentru o mai bună cunoaştere si asimilare a mărturiei acestei mari personalităţi duhovniceşti române continuă până astăzi. Patriarhul Daniel, fiind personal un ucenic eminent al marelui teolog mistic, lucrează intens în acest sens. Într-adevăr, este vorba de o gândire religioasă care reformulea- ză practic toate marile teme ale viziunii creş­tine despre Dumnezeu, despre fiinţa umană şi despre lume. O asemenea reevaluare a tra­diţiei Părinţilor şi transmiterea textelor patris­tice fundamentale prin monumentala tradu­cere românească este o slujire nepreţuită adusă vremurilor noastre de către fericitul Părinte Dumitru. Acesta şi-a dăruit cu bucu­rie întreaga existenţă pentru această mărturie, care constituie una dintre principalele unelte de reflecţie spirituală creştină a timpului nos­tru. Părintele Dumitru, descoperind cu înflă­cărare pentru sine învăţătura Sfinţilor Părinţi, mai ales a Sfântului Maxim Mărturisitorul şi a Sfântului Grigorie Palama, a vrut ca toţi oa­menii să se împărtăşească de bucuria sa: cei credincioşi, pentru a-şi adânci credinţa; cei care nu cred încă, pentru a descoperi aceste culmi ale gândirii omeneşti care se află nu în ştiinţă, ci în viziunea teologică asupra lumii. Iar această gândire este de natură harismati- că, pentru că se adapă încontinuu din experi­enţa isihastă a rugăciunii. Însă este nevoie şi ca această mărturie admirabilă să fie la înde­mâna tuturor, să fie primită, adică asimilată, restituită sau chiar reformulată la rândul ei în prelungirile sale cele mai creatoare. Vastul şan­tier de traducere franceză deschis la editura Cerf cu Teologia Dogmatică Ortodoxăcontri­buie la aceasta; Teologia ascetică şi mistică a Bisericii ortodoxeeste deja disponibilă din sep­tembrie 2011.

Conferinţele prezentate la acest congres (în jur de 35 la număr în numai două zile!) vor fi accesibile într-o publicaţie foarte com­pletă care este deja în pregătire. Toate de înalt nivel, ele au abordat subiecte variate, de la re­ceptarea operei Părintelui Stăniloae în cultu­ra germană la o comparaţie cu Sfântul Nicolae Velimirovici şi teologia muzicii liturgice, tre­când prin locul operei sale în contextul ecu­menic! Chiar şi intervenţiile ministrului şi a ministrului delegat al Educaţiei Naţionale, a preşedintelui Academiei Române, a secreta­rului de stat pentru probleme religioase sunt mărturia unei civilizaţii în care tradiţia religi­oasă priveşte toate categoriile ţării, fără o se­parare artificială între religie şi stat - se găsesc aici miniştri şi universitari care se interesează de teologie şi religie! În deschiderea congre­sului, Preafericitul Patriarh Daniel a prezentat un text - Părintele Stăniloae - creator al unei sinteze neo-patristice în teologia ortodoxă con­temporană- în care defineşte întreaga operă a Părintelui Stăniloae ca „o sinteză neo-patris- tică creatoare". Totuşi, după cum a precizat Întâistătătorul Bisericii Române, se cuvine ca timpul nostru nu numai să recunoască valoa­rea acestei opere, ci şi să continue lucrarea în­cepută prin ea. Din acest motiv, în cursul anu­lui 2013 Patriarhia a organizat un concurs naţional cu tema „Viaţa şi opera Părintelui Du­mitru Stăniloae"; a publicat, în fiecare număr al cotidianului patriarhal Lumina de Duminică, un „cuvânt teologic al Părintelui Dumitru Stă­niloae”; a produs emisiuni dedicate acestuia (Radio TRINITAS şi TRINITAS TV) etc. Pilda acestui entuziasm a fost urmată de un mare număr de episcopi diocezani şi de insti­tute teologice.

Pentru a ilustra alocuţiunile, o frumoasă expoziţie asupra Operei Părintelui Stăniloaea prezentat, în sala Europa Christiana a Palatului Patriarhal, ediţiile mai vechi, precum şi reedi­tările şi recenta ediţie monumentală a articole­lor publicate în Telegraful Român. De aseme­nea, un film realizat de către TRINITAS TV a amintit capitolele cele mai importante ale vie­ţii acestui mare duhovnic şi teolog, cu câteva imagini impresionante din închisoarea în care a fost deţinut timp de cinci ani pentru că de­nunţase ceea ce dăunează fiinţei omeneşti. Toate acestea arătau limpede, aşa cum aminteau mai multe expuneri din cadrul congresului, că sfin­ţenia fiinţei omeneşti se recunoaşte nu numai după mărturisirea nelipsită a adevărului dum­nezeiesc, ci şi după exemplul de neocolit al unei vieţi de curăţie şi pe de-a-ntregul închinate Domnului şi aproapelui.

Sâmbătă, 5 octombrie, ziua trecerii la Domnul a Părintelui Dumitru, care urmează sărbătorii marilor teologi mistici, Sfântul Dionisie Areopagitul şi Ierotei al Atenei, toţi par­ticipanţii s-au întâlnit la mănăstirea Cernica, nu departe de Bucureşti. Aici s-a săvârşit o slujbă de parastas în biserica Sfântul Nicolae şi o alta chiar pe mormântul în care sfântul pă­rinte şi soţia sa, Maria, aşteaptă învierea a tot trupul, cu încredinţarea celor drepţi. Zidito­rul tuturor lumilor ne-a dăruit în acea zi un soare frumos şi temperatura blândă a unui oc­tombrie românesc. Numeroşi studenţi, cre­dincioşi din parohii, oameni de toate catego­riile sociale s-au întâlnit în bucuria dată de siguranţa iubirii milostive a Domnului. Un volum de omagii (Părintele Dumitru Stăniloae – mărturii şi evocări), proaspăt ieşit din Tipo­grafia Patriarhiei, a fost prezentat în acest mo­ment al evenimentului. Agapa, prezidată de Părintele nostru în Domnul, Patriarhul Dani­el, a fost un moment emoţionant de comuni­une frăţească, slujind ca exemplu al esenţei mărturiei teologice a Părintelui Stăniloae: te­ologia comuniunii persoanelor divine şi a per­soanelor create.

Această din urmă temă este cu siguranţă un laitmotiv care a revenit în toate cuvântă­rile ce s-au făcut auzite: moştenirea marelui duhovnic român, recunoscut ca unul dintre cei mai mari teologi ai secolului XX atât de Olivier Clement, cât şi de Înaltpreasfinţitul Kallistos Ware, se întinde „de la teologia aca­demică la duhovnicia monastică, de la cultura română laică la contextul internaţional, depă­şind graniţele geografice şi barierele lingvistice, pentru a spori comuniunea în iubirea Preasfintei Treimi şi a dezvolta misiunea Bisericii lui Hristos în lume” (Patriarhul Daniel). Mulţumind mai întâi Domnului pentru darul pe care ni l-a făcut prin aceste zile binecuvântate, aducem aici un omagiu eficacităţii, disponibilităţii şi generozităţii organizatorilor, competenţei membrilor serviciului de primire şi inten­denţă; mulţumim tuturor celor care au con­tribuit, din dragoste pentru sfânta Românie şi pentru credinţa ortodoxă universală, la fru­museţea excepţională a acestor trei zile de festival duhovnicesc.