Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Iosif, la inițiativa Părintelui Mihnea și a paro­hiei din Lyon, prin Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei, ne-am adunat 40 de adulți și 3 copilași din Franța, Belgia, Anglia și România, și am devenit o adevărată familie.

Începem la Ierusalim, la locul Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Apoi, la Nazaret, ne bucurăm de salutarea caldă pe care Arhanghelul i-a adresat-o: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine" (Lc. 1, 28). Domnul este și cu noi, iar Măicuța Sfântă ne îmbrățișează cu iubirea ei. „Åži înge­rul i-a zis (...): Åži iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus" (Lc. 1, 30-31). Iar ea răspunde: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1, 38). Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, te ru­găm să ne înveți și pe noi să știm care este voia lui Dumnezeu și cum să o împlinim mereu! Ajungem apoi la Ein Karem, la locul naște­rii Sfântului Ioan Botezătorul, cel care va pregăti calea venirii Mântuitorului, „propovă­duind botezul pocăinței, spre iertarea păcate­lor” (Lc. 3, 3). Sfinte Ioane Botezătorule, învață-ne și pe noi calea smereniei, ca să ne curățim și să-L primim pe Pruncul Iisus în ies­lea din inimile noastre!

Continuăm în Betleem, unde Preacurata Fecioară „a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle” (Lc. 2, 7). Ne închinăm și noi în grota Nașterii Mântuitorului. Noi nu-i aducem daruri, ci El ne așteaptă cu darul de a fi numai cu El în mi­cuța grotă, unde ne și împărtășim cu Trupul și Sângele Său. Următorul popas e mănăstirea dedicată păstorilor care, la îndemnul îngeri­lor, pleacă imediat să-L vadă pe Prunc și să spună, împreună cu toată oastea cerească și cu oamenii: „Slavă întru Cei de Sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Lc. 2, 14).

„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, în­chinarea Treimii S-a arătat...” Cântăm Troparul Botezului Domnului pe malul Iordanului. E minunat acest loc, unde s-a auzit glas din cer: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Mt. 3, 17). Dumnezeule Cel Veșnic, Å¢ie Îți mulțumim că ne-ai adus până aici și Te rugăm să ne ajuți să păstrăm „hăinuța” Sfântului Botez cât mai curată! La Muntele Carantaniei, locul unde Mântuitorul S-a retras să posteas­că 40 de zile și unde a fost ispitit, ne rugăm: Doamne, arată-ne mereu cum să rezistăm is­pitelor și ne ajută nouă să trecem nevătămați prin valurile acestei vieți!

Mergem apoi în Cana Galileii, locul unde Mântuitorul face prima Sa minune la nunta Sfântului Simon Zilotul. Domnul binecuvântează nunta prin prezența Sa și le dă mirilor „darul" schimbării apei în vin.

Suntem pe malul Mării Galileii (Lacului Tiberiadei), la ruinele cetății Capernaumului în care Mântuitorul a realizat cele mai multe minuni și vindecări, dar S-a și întristat, fiind­că simțea că oamenii nu înțeleg sensul venirii Lui, ci cer numai semne și minuni, fără să-L caute, fără să ardă de dorința de a fi cu El. Doamne, iartă-ne și pe noi că nu avem mereu dorința vie de a fi cu Tine și de a zice precum Sf. Petru pe Muntele Taborului când Te-ai schimbat la Față: „Bine este să fim noi aici"!

Mergem cu Domnul spre Ierusalim, ne oprim în Betania, unde găsim mormântul gol al lui Lazăr, înviat de Mântuitorul. Îl însoțim pe Domnul pe Muntele Măslinilor, Îl întâm­pinăm cu ramuri de finic când intră în Ierusalim „blând, călare pe asină" (Mt. 21, 5) și rămânem lângă Domnul la Cina cea de Taină când „pâinea vieții" (In. 6, 35) Se dă p entru Mântuirea noastră: „Luați, mân­cați, acesta este Trupul Meu" (Mc. 14, 22) și „de va mânca ci­neva din această pâine, viu va fi în veac (In 6, 51). „Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pen­tru mulți se varsă spre iertarea păcatelor" (Mt. 26, 27-28). Îl vedem pe Domnul plângând în Ghetsimani, lăsându-Se în voia Tatălui, asistăm cu lacrimi la trădarea lui și apoi plângem cu Petru pe Muntele Sionului după ce se leapădă de Hristos. Asistăm la judecarea nedreaptă a Mântuitorului, vedem cum e batjocorit si lo­vit, cum Își duce greu Crucea și cum e răstig­nit. Plângem împreună cu Sfintele Femei pri­vind spre Cruce și apoi Îl vedem pus în Mormânt și plecăm triști. Dar noaptea venim la Sfânta Liturghie și intrăm în Mormântul gol, și ne bucurăm cu bucurie mare, căci Hristos a înviat din morți! Apoi ne întâlnim cu El în Sfânta Împărtășanie. Îl vedem înălțându-Se la Cer și apoi Îl întâlnim pe Muntele Sionului, intrând prin ușile încuiate la uce­nici și spunându-le „Pace vouă!". Mergem apoi la mormântul gol al Măicuței Sfinte care ne privește iubitoare din Ceruri. Åži astfel am ajuns la sfârșitul anului bisericesc.

Multe altele am mai văzut și trăit, dar dacă ar fi să le scriu pe toate, n-ar ajunge o revistă întreagă. Așa că mergeți, vedeți, bucurați-vă și scrieți voi continuarea!

Elena Barbu, Grenoble