Adaugat la: 1 Noiembrie 2009 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (noiembrie 2009)

Un rege al unui regat străvechi a ales un om bun şi un om rău dintre supuşii săi. Celui bun i-a spus: „Du-te în regatul meu şi găseşte un om rău”. Slujitorul cu pricina a căutat mult dar n-a putut găsi nici un om rău. Celui rău regele i-a spus: „Du-te în regatul meu şi găseşte un om bun”. Şi acela a căutat mult însă n-a putut găsi nici un om bun.

Vedem aşa cum suntem. Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesaţi. Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi. Cel care este plin de ură vede doar oameni urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi înşine ni se va părea că ceilalţi oameni ne ameninţă. În mod constant îi judecăm pe ceilalţi după noi înşine.

Vedem doar ceea ce aşteptăm să vedem. De ce doar Magii au văzut steaua? Deoarece numai ei o căutau. De ce numai Simeon şi Ana L-au recunoscut pe Iisus ca Mântuitorul lumii atunci când Maria l-a adus la Templu după patruzeci de zile? Pentru că doar ei îl aşteptau plini de speranţă.
Pr. Anthony Coniaris (într-o predică tradusă de Oana Capan)

De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi urâţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi; nu aveţi pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăceri. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.

Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi.
Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov, IV, 1-8

... Tânjesc atât de Tine, cum mi-ar lipsi lumina
Şi mă ascund de mine şi nici nu vreau să-mi spun.
Mă simt cât sunt de hâd, că mi-e-nvechită vina
Şi totusi îmi doresc pe suflet să Te-adun.
Mi-e atât de tristă carnea, gândul atât mă doare!
Aş vrea să fug, dar unde? Cerul e mort în mine;
Şi nici un drum nu duce la Crucea de scăpare.
Toate sunt risipite în vraişte după Tine...
Pr. Daniil Sandu Tudor, Grăunte de nisip (fragment)

Într-o mănăstire era un călugăr care fura vasele bătrânilor. Şi l-a luat pe el Avva Arsenie în chilia sa vrând să-l folosească şi pe bătrâni să-i odihnească. Şi-i zicea lui: „orice vei voi, eu îţi voi da, însă nu mai fura!” Şi i-a dat lui aur, bani, haine şi toată trebuinţa lui. Iar el, plecând, iarăşi a început să fure. Deci bătrânii văzând că nu a încetat… l-au gonit zicând: „de se va afla vreun frate care să aibă vreo neputinţă de neajungere, trebuie să-l suferi. Iar dacă fură şi după sfătuire, goniţi-l. Că şi sufletul lui îl vatămă dar şi pe toţi cei care sunt în locul acela îi tulbură”.
Avva Daniil, Patericul egiptean


A nu pofti din plăcerile şi dulceţurile lumii nu este egal cu a dori bunătăţile veşnice şi cereşti. Pe cele dintâi le dispreţuiesc mulţi. De cele din categoria a doua se îngrijesc puţini. Nici tăcerea nu e totuna cu liniştea... Cea din urmă este proprie celor ce săvârşesc lucrarea minţii cu luarea aminte a unei cugetări pline de atenţie la gânduri.
Sfântul Simeon Noul Teolog, Cele 225 capete teologice şi practice, Filocalia VI

Liniştea naşte nevoinţa, iar nevoinţa naşte plânsul, iar plânsul - frica, iar frica - smerenia, iar smerenia - trecerea cu vederea, iar trecerea cu vederea - dragostea, iar dragostea face sufletul fără boală şi fără patimă; şi atunci cunoaşte omul că nu este departe de Dumnezeu.
Avva Filimon, Filocalia IV

Cuvântul „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui” e o poruncă dată de Domnul aşa încât credinciosul să-L imite în pogorârea Lui, nădăjduind în acelaşi timp în milostivirea Sa şi în mântuirea veşnică pe care a dobândit-o pentru noi prin Întruparea Sa. Şi numai dispoziţia omului în primirea şi punerea în practică a acestui cuvânt în viaţa sa atrage harul lui Dumnezeu. Ca lumină dumnezeiască, acest har descoperă şi afirmă acest adevăr: iadul e locul spiritual în care se află omul despărţit de Dumnezeul iubirii. Lumina harului vădeşte păcatul, ticăloşia şi sărăcia duhovnicească. Această cunoaştere naşte în suflet zdrobirea – dar preţios al lui Dumnezeu făcut omului, fiindcă este preludiul smereniei şi pregăteşte un loc în care Dumnezeu să se poată sălăşlui în noi.
Pr. Zaharia Zacharou, Spiritualitatea Sfântului Siluan Athonitul. Tâlcuiri teologice


Selecţia textelor: Daniel Chira
 

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni