Mărturii despre tabăra de traditie și spiritualitate ortodoxă Tismana 2013

În timpul celor 10 zile, copiii au învăÅ£at să se roage, să picteze, să împletească, să cânte, să danseze ÅŸi să fie unii cu alÅ£ii. Dar mai mult decât atât, au avut un timp numai al lor, un loc doar pentru ei, o piesă în care ei erau perso­najul principal.

Prin toate aceste activităÅ£i, prin Sfintele Liturghii ÅŸi prin rugăciunile de seară ÅŸi de di­mineaÅ£ă, prin joacă ÅŸi poveÅŸtile înainte de culcare au simÅ£it bucuria copilăriei din plin ÅŸi mai ales au văzut că această bucurie e cu atât mai mare cu cât este trăită în Dumnezeu.

Cei mai mari au avut un atelier de comu­nicare în care au avut prilejul de a se exprima, de a se cunoaÅŸte mai bine pe ei înÅŸiÅŸi ÅŸi de a crea legături de prietenie puternice. Unul din­tre copii, la începutul atelierului, când scriam pe o foaie aÅŸteptările fiecăruia, a zis frumos ÅŸi profund: „Îmi doresc să descopăr taina din mine”. Åži chiar aceasta cred că a fost tabăra, o încercare de a ne descoperi taina proprie ÅŸi pe cea a aproapelui. Noi, animatorii, am fost co­pleÅŸiÅ£i de taina ascunsă în copilaÅŸii pe care Dumnezeu ni i-a încredinÅ£at în timpul aces­tor zile. Iar copiii s-au bucurat de taina aflată în ei, de taina copilăriei, spre care tânjim atât de mult noi, cei mari...

În toiul bucuriei din ultimele zile, m-am gândit la un moment dat, cu părere de rău, că cei care au participat sunt doar o mică parte din copiii aflaÅ£i în străinătate ÅŸi care, la rândul lor, s-ar fi bucurat la fel de mult. Îmi doresc din suflet ca aceste tabere să fie cât mai cunos­cute printre familiile de români din Occident, să se organizeze în mai multe locuri, poate chiar în Å£ările de unde vin copiii, căci sunt pri­lejuri de a sădi sămânÅ£a cea bună în sufletele lor curate. Iar noi dăm mărturie că rodul cel bun se vede încă din timpul taberelor ÅŸi ne ru­găm ca el să continue să crească în sufletele micuÅ£ilor.

Benedict Both, animator Lisabona, Portugalia

Dragii mei,
În ziua când aÅ£i plecat cu toÅ£ii din tabără, de nostalgie m-am dus la Masa tăcerii, singu­ră, să decantez toate... Era răcoare ÅŸi plăcut în parc, toată ziua m-am gândit la voi toÅ£i, ani­matori ÅŸi copii... La Masa tăcerii era un grup de tineri care cântau la o chitară în surdină o muzică folk lejeră... asta ca să nu pierd spiri­tul din tabără („De la moÅŸii noÅŸtri noi am în­văÅ£at / Doina ÅŸi balada ce ni le-au lăsat")... mi se părea incredibil de fain totul... ÅŸi de nere­petat...

Voiam să vă spun tuturor că mi se pare minunat ce aÅ£i făcut în tabără. De mult nu am mai avut o perioadă atât de lipsi­tă de gânduri. Noi trăim o viaÅ£ă compli­cată, mai ales de gânduri... ne-am com­plicat-o noi, nu intru în detalii, ÅŸi pentru mine Tismana a fost ceva atât de intens că am fost, cred, într-o continuă uimire... acum sunt cu dezmeticirea sau cu nedu­merirea de după, cum ar spune Eliade. Drept să spun, eu nu prea sunt o exalta­tă, ÅŸi totuÅŸi mi s-a părut un timp binecu­vântat...

Nu scriu să vă flatez, ci pentru că tre­buia să vă spun, să aveÅ£i un feedback de la un afon...

Mie lucrul cu copiii mi se pare extrem de greu, mai ales cu cei mai mari, cu ado­lescenÅ£ii; cei mai mici mă dezarmează cu replicile, cu privirea, cu felul lor de a ve­dea lucrurile fără ocoliÅŸuri, cu trecerea lor, instantaneu, de la râs la plâns, cu im­plicarea lor totală ÅŸi serioasă în jocuri, cu felul lor de a nu pricepe un compromis sau o jumătate de măsură ÅŸi mai ales cu generozitatea lor gratuită. De la fiecare ai o lecÅ£ie de învăÅ£at. Nu pot să îl uit pe Damian, care, văzându-l pe Marin bol­nav în pat, fără chef de nimic, l-a întrebat foarte serios: „Marine, ce pot să fac pen­tru tine ca să te simÅ£i mai bine? Orice, spune, ce să fac? Să fac o acrobaÅ£ie?"

AÅŸa sunt copiii în general, dar ce mi s-a părut grozav este aducerea lor din toa­te colÅ£urile lumii în acelaÅŸi mediu bine­cuvântat de la Tismana, unde Cuviosul Nicodim ÅŸi Maica Domnului i-au Å£inut în palmă... ÅŸi nu pot decât să mă bucur enorm ÅŸi să văd o sămânÅ£ă bună aruncată în pământ bun ÅŸi, cum „nu există întâmplare", văd Pronia lui Dumnezeu ÅŸi planul Lui în timp cu toÅ£i aceÅŸti copii risipiÅ£i prin lume.

M-a impresionat grozav ex­plicarea Sfintei Proscomidii pen­tru copii. Ce văd eu cu adevărat lucrător este firescul lucrării dumnezeieÅŸti către oameni, că­tre copii, un ferment de credin­Å£ă, de lucru bine făcut, la timp, un firesc, o normalitate către care ar trebui să tindem mai mult ÅŸi noi, adulÅ£ii, care ne îm­piedicăm de prea multe raÅ£iuni politically correct,inclusiv în cele bisericeÅŸti... „Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului ÅŸi al pământului, căci ai ascuns aces­tea de cei înÅ£elepÅ£i ÅŸi pricepuÅ£i ÅŸi le-ai descoperit pruncilor" (Matei 11, 25).

Ca să închei în nota poetică de la început ÅŸi să vă fac să retră­iÅ£i clipe minunate: pe seară, în ziua când aÅ£i plecat, am fost cu toÅ£ii, copiii P. ÅŸi cu George, în ta­bără... încă o dată... să se mai dea cei mici o dată în leagăne... Era ÅŸi nenea Ricu acolo... singur cu munÅ£ii ÅŸi pădurea... Copiii au um­plut leagănele încă o dată ÅŸi le-au dat viaÅ£ă; nu se mai dădeau ple­caÅ£i, părea că ÅŸi leagănele acelea se bucură iarăÅŸi, că totul în jur respiră încă râsetele proaspete...

Nenea Ricu ne povestea că la miezul nopÅ£ii luna este perfect rotundă ÅŸi e drept deasupra mănăstirii... ÅŸi eu mă gândeam la omul aces­ta, pe care nici nu l-am băgat în seamă în tim­pul taberei - că îÅŸi făcea treaba cu o discreÅ£ie extremă -, ce pace degaja ÅŸi cu câtă naturale­Å£e vorbea despre frumuseÅ£ea Tismanei, des­pre CoÅŸbuc ÅŸi cumnatul lui care avea o vilă ceva mai sus de tabără, de Grigorescu, care au iubit ÅŸi ei răsăritul ÅŸi apusul de soare la Tismana... fără nimic ostentativ de agenÅ£ie de turism, ci cu siguranÅ£a ÅŸi umilinÅ£a pe care nu­mai adevărul le poate da.

Astfel am să mă gândesc eu la Tismana 2013 ÅŸi mulÅ£umesc întâi lui Dumnezeu ÅŸi apoi tutu­ror celor care au lucrat aÅŸa încât să mă împăr­tăÅŸesc ÅŸi eu de Lumina Lui caldă de acolo...

Vă îmbrăÅ£iÅŸez pe toÅ£i în gând,

Alina Tiron (medic) Bruxelles, Belgia

Într-o seară am reuÅŸit să vorbesc cu câÅ£iva copii. Astfel l-am cunoscut pe Stefano, care are 12 ani ÅŸi s-a născut în Italia. Mama este român­că, iar tatăl italian. Era venit pentru prima oară în tabără, însă reuÅŸise deja să-ÅŸi facă prieteni, chiar dacă vorbeÅŸte mai greu limba română, pe care a învăÅ£at-o mai mult de la bunica. „Aici am reuÅŸit să-mi deschid inima. Mi-a plăcut foarte mult slujba Prohodului Maicii Domnului, căci în timpul ei am simÅ£it cum Dumnezeu intră în sufletul meu", mi-a mărturisit Stefano.

La fel de încântată de tabără era ÅŸi Laureline, care, la cei 9 ani împliniÅ£i, deÅŸi năs­cută în FranÅ£a, vorbeÅŸte foarte bine româna. „Am participat ÅŸi anul trecut la tabără ÅŸi mi-a plăcut că părintele ne-a explicat unele lucruri. De exemplu, nu ÅŸtiam ce fac preoÅ£ii cu pâini­le la sfârÅŸit de slujbă, acum însă ÅŸtiu că le bi­necuvântează. De asemenea, am învăÅ£at câte­va rugăciuni pe care le spun aici, dar ÅŸi acasă, când merg la biserică cu mama." Sofia are 10 ani, este din FranÅ£a ÅŸi participă deja pentru a treia oară la tabăra de la Tismana. „Îmi place că vin mulÅ£i copii din alte Å£ări ÅŸi că pot să mă cunosc cu ei. De asemenea, îmi place că ne în­vaÅ£ă multe lucruri despre Dumnezeu ÅŸi ne apropiem mai mult de El."

Mi-am umplut desaga sufletului cu zâmbe­tele dăruite de copii, precum ÅŸi cu lumina ino­cenÅ£ei lor, plecând de la Tismana bucuroasă pentru ei că s-au întors în România, chiar ÅŸi pentru puÅ£in timp, unde au vorbit cu Dumnezeu în voie, I-au povestit de prieteniile care s-au înfiripat în tabără și s-au înfruptat din dulceaÅ£a Ortodoxiei de acasă.

Ecaterina Luţişina, jurnalist

Vă mulÅ£umesc pentru această tabără, întrucât pentru mine, ca mamă, tabăra este alterna­tiva ÅŸi răspunsul sănătos de care aveam nevoie pentru copilul meu în această lume în care so­cietatea nu oferă decât alternative negative. Posibilitatea de a fi acolo cu copiii care împărtă­ÅŸesc aceleaÅŸi sentimente, de a descoperi prietenii ÅŸi oameni sinceri mi se pare minunată!

mama lui S.

Doamne ajută! Vă scriu pentru a vă felicita încă o dată pentru taberele pe care le organi­zaÅ£i. De când a plecat de la Tismana, E. povesteÅŸte aproape tot timpul numai despre ceea ce a făcut acolo ÅŸi despre cât de valorizat ÅŸi ocrotit s-a simÅ£it. Privilegiul de a fi fost la Caraiman ÅŸi la Tismana a însemnat pentru noi mângâierea pe care Dumnezeu ne-a trimis-o după o perioa­dă plină de încercări. Mai departe, ar însemna foarte mult dacă E. ar putea rămâne în legătură cu animatorii de care s-a ataÅŸat ÅŸi de la care a învăÅ£at atât de mult. Vă doresc ca Dumnezeu să vă ocrotească în tot ceea ce faceÅ£i ÅŸi să ne vedem cu bine. Cu mult drag!

mama lui E.