Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Învierea Domnului pe care astăzi o prăznuim este un prilej de înnoire a făgăduințelor făcute în numele nostru de nași, la Botez, ca să rămânem uniți cu Hristos, să credem Lui, ca unui împărat și Dumnezeu și să ne închinăm Lui – întreaga viață –, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii Celei de-o-ființă și nedespărțite.
Este important să știm în ce fel să ne raportăm fi ecare, personal, la Hristos Cel Înviat, Care este cu noi în toate zilele, până la sfârșitul veacului (cf. Mt. 28, 20). Și El Însuși, Care este IUBIREA (cf. 1 In. 4, 8) – și nu doar o are pentru fi ecare dintre noi, personalizat – ne-a arătat că iubirea este modul nostru firesc de raportare la El, ca răspuns la Iubirea Lui, ca unii care suntem Chipul Lui, chemați întru asemănare cu El.
Modalitatea prin care noi avem părtășie cu Domnul Cel Înviat este una duhovnicească, pentru că Duh este Dumnezeu, și cei ce I se închină, trebuie să I se închine în duh și adevăr (In. 4, 24). Și nașterea noastră din apă și din Duh (cf. In. 3, 5), prin Botez, ne-a așezat în această stare nouă, căci ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din duh, duh este (cf. In. 3, 6). Ceea ce face că am primit această trăsătură duhovnicească ce ne este comună cu Dumnezeu și prin care putem să avem părtășie cu El și unii cu alții, ca mădulare ale aceluiași trup – Biserica (1 Cor, 12, 27; Col. 1, 24).
Părtășia din Cuvântul lui Dumnezeu, care este duh și este viață (cf. In. 6, 63), ne leagă deodată și de Cel care este Cuvântul Întrupat, și de toți cei care se hrănesc din acesta, că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Mt. 4, 4).
Părtășia continuă la Sfântul Său Trup și la Scumpul Său Sânge – adevărată mâncare și adevărată băutură (cf. In. 6, 55) – condiționează atât credincioșia noastră față de El, cât și unirea pe care o avem cu El și cu toți cei ce-L mărturisesc și sunt uniți cu El prin Botez. Căci cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El (1Cor. 6, 17). Și, așa cum ne spune Sfântul Pavel despre obștea creștinilor, este un trup, un duh (…). Este un Domn, o credință, un botez (cf. Efes. 4, 4-5). Și cu toții împreună suntem Trupul Lui Hristos și fi ecare mădulare în parte (cf. 1 Cor. 12, 27). Prin urmare, unirea cu Hristos se răsfrânge și asupra tuturor celor uniți cu El prin Botez, făcându-ne pe toți responsabili față de ea, cu atât mai mult cu cât și ea este părtășia iubirii lui Dumnezeu față de noi și a noastră față de El și unul față de altul. De aceea ne întreabă apostolul: Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtășirea cu trupul lui Hristos? Că o pâine și un trup suntem cei mulți; că toți ne împărtășim dintr-o pâine (1 Cor. 10, 16-17).
Răspunsul pe care îl dăm la această întrebare și la chemarea fi ecărei Dumnezeiești Liturghii la care participăm ne face părtași, sau nu, Domnului Hristos Celui Înviat și ne păstrează, sau nu, în unirea cu El și cu cei de care suntem legați prin El, prin credință și prin botez. Despre El ne vorbește și cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care răsună an de an la Paști îndemnându-ne: intrați cu toții întru bucuria Domnului nostru (…). Bogații și săracii, împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă fl ămând. Gustați toți din ospățul credinței; împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății.
Să răspundem acestui îndemn cu bucurie și cu inimă deschisă și sinceră, pentru a pune temelie trainică înnoirii pe care ne-o aduce Hristos Cel Înviat, pentru că prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți, a celei veșnice (Tropar 2, Cânt. a 7-a, Canonul Învierii). La acest nou început se potrivește cuvântul Sfântului Apostol Petru, de la pogorârea Duhului Sfânt: tot cel ce va chema Numele Domnului se va mântui (F. Ap. 2, 21). De aceea, la paharul mântuirii, cei ce mărturisesc pe Hristos au adăugat, încă din primele veacuri, chemarea Numelui Domnului, pentru a mulțumi mereu pentru toate câte le-a dat lor (cf. Ps. 115, 4). De aceea Biserica a făcut din această chemare rugăciunea ei cea de toată vremea: Doamne miluiește!
Cu urarea ca toți să aveți parte de un Praznic Luminos și binecuvântat al Învierii Domnului, plin de Har și de bucurie, alături de toți cei dragi, atât de cei vii, cât și de cei adormiți care astăzi cu noi împreună-petrec, al vostru părinte și păstor și de tot binele el spre mântuire doritor,
† Episcopul SILUAN
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team