Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul!

Doamne, am căzut de atâtea ori şi Tu m‑ai ridicat, am intrat în întuneric, dar Tu ai venit şi ai luminat calea mea. dating site reviews eharmony | how to write a funny dating profile | online dating for me | https://apostolia.eu/index.php/best-opening-lines-dating-profile/ | ghosting dating terms

Am fugit de atâtea ori de Tine, dar Tu, privind trist după mine, ai aşteptat întoarcerea mea cu braţele deschise şi pline de dragoste.

De câte ori nu ai încercat să Te apropii de mine, dar mie plăcându‑mi păcatul, Îţi întorceam spatele.

De câte ori, din egoismul meu, Te‑am gonit din casa inimii mele şi, trântind uşa în urma Ta, tot pe tine Te învinuiam de căderea mea.

De câte ori, neplăcându‑mi porunca Ta ce îmi şoptea în ureche, o călcam în picioare şi cu ură priveam spre Tine?

De câte ori nu Te‑am învinovăţit de răul din jurul meu? Rău al cărui autor tot eu eram…

Of, Doamne! Cum ai putut răbda? Tu, Cel ce pe toate le‑ai zidit, Tu Cel la care toată făptura se închină?

Mă puteai strivi într‑o secundă, dar, din dragoste, Tu nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.

Şi de câte ori nu mi‑ai alinat sufletul şi mi‑ai adus raiul păcii in inima mea!

De câte ori nu m‑ai ajutat când eu, fără scăpare, nu mai vedeam nicio ieşire!

De câte ori nu m‑ai mângâiat când îngrozită de durere voiam să abandonez lupta!

Şi of, Doamne... De câte ori nu ai trecut cu vederea nemulţumirea şi cârtirea mea!

Doamne, în genunchi cad şi cu lacrimi în ochi Îţi cer iertate pentru toate, căci eu slugă netrebnică sunt şi nu merit bunătatea Ta.

Dar mai ştiu, Doamne, că nu după merite dai răsplata, ci Tu ale Tale pe toate în dar le dai.

Dar ştiu eu oare, Doamne, să preţuiesc darul Tău? Sau plină de mândrie mă fălesc cu el de parcă ar fi al meu şi nu al Tău?

Of, Doamne! Cu nimic nu mă pot îndreptăţi înaintea Ta. Cu nimic nu pot veni în faţa Ta şi să spun că e al meu, ci toate ale Tale dintru ale Tale sunt.

Of, de‑ar înţelege sufletul meu asta, nu şi‑ar mai găsi mândria loc în inima mea. Dar ea vine ca un şarpe veninos şi otrăveşte până şi puţina lucrare pe care am făcut‑o.

Înţeleg şi pricep, Doamne, că nimic nu pot face fără Tine şi fără ajutorul Tău. Slabă sunt şi sufletul meu cade repede în deznădejde.

Dar am învăţat, Doamne, să alerg necontenit la Tine şi să cer din vistieria bunătăţii Tale cele de trebuinţă mântuirii mele. Căci Tu ai zis „cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide”.

Tu cunoşti inima mea şi ştii de câte ori a căutat ea spre slava şi bogăţia acestei lumi. De câte ori  a căutat dragostea şi aprecierea aproapelui. De ce privesc în jur, în loc să privesc în sus, spre Tine?

Căci Tu eşti nădejdea, sprijinul şi iubirea deplină.

De ce mă îngrijesc aşa de mult de nevoile zilei de mâine şi uit de nevoia sufletului meu? Tu ai spus, Hristoase: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă”. „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi‑ar pierde sufletul?”

Milă ai, Doamne, de mine, ţine‑mi inima trează şi îndreaptă paşii mei spre lucrarea poruncilor Tale. Amin!

Ana Tudurache, Limburg, Belgia